Iarna
O mătase alburie
Peste sat s-a așezat,
Plânge pasărea zburlie
Pe pământul înghețat.
Zbor de stele sclipitoare
Cad din cerul fermecat,
Sună clopoței-n vale,
Când copii s-au adunat.
Săniuțe fug ca vântul,
Zbârnâie sună pămantul,
Doar copacii-nzăpeziți
Stau pe margini adormiți.
Iat-un câine zdrențăros
Dă din coadă bucuros,
El de iarnă n-a uitat
Fiindcă zburdă ne-nfricat.