Iarna

O mătase alburie

Peste sat s-a așezat,

Plânge pasărea zburlie

Pe pământul înghețat.

 

Zbor de stele sclipitoare

Cad din cerul fermecat,

Sună clopoței-n vale,

Când copii s-au adunat.

 

Săniuțe fug ca vântul,

Zbârnâie sună pămantul,

Doar copacii-nzăpeziți

Stau pe margini adormiți.

 

Iat-un câine zdrențăros

Dă din coadă bucuros,

El de iarnă n-a uitat

Fiindcă  zburdă ne-nfricat.