Dorita mare

Un albastru infinit

Sub lumina lunii,

Și nisipul e iubit

Sub clăbucii mării,

Plâng grăbite păsărele ,

Tărmul mării e strigat,

Un luceafăr se ivește ,

Dorul mării e chemat,

Albe lebede plutesc

Peste marea părăsită,

Se sărută,iși vorbesc

Cât de mult e ea dorită!

 

de Dorina Ungureanu

Spune-ți părerea

Poți comenta prin intermediul contului de Facebook