Rechinii, pești cartilaginoși

Rechinii, calcanii, peștii fierăstrău și rudele lor sunt toți pești cartilaginoși. Scheletul lor este format din cartilagiu, nu din oase. Se cunosc aproximativ 850 de specii de pești cartilaginoși. Toate traiesc în mare. Cei mai multi sunt vânători activi, având dinți ascuțiți pe ambele fălci. Rechinul balenă face excepție, el nefiind vânător. Se hrănește cu micile animale din apa mării.

Multe specii de rechini au randuri de dinți ascuțiti fixați într-o membrană fibroasă. În mod frecvent își pierd dinții, în carnea prăzii sunt rapid înlocuiți cu alții. Se crede că aripioara dorsală rareori iese în afară, doar atunci când rechinii sunt aproape de suprafața apei.

Rechinii sunt numiți și sanitari ai mărilor și oceanelor hrănindu-se cu pești morți, deasemenea cu scoici și rechini mai mici.

Masculii se deosebesc de femele printr-o prelungire, care este o extensie a aripioarei pelvice și servește ca organ copulativ.

REPRODUCEREA

Spre deosebire de peștii osoși, care de obicei au pui mici și imaturi, cea mai mare parte a rechinilor nasc pui mari și bine dezvoltați. Rechinul tigru, de exemplu dă naștere numai la doi pui odată. Fertilizarea are loc intern. Cea mai mare parte a rechinilor sunt ovovivipari, ouale dezvoltându-se în interiorul femelei, aceasta dând naștere la pui vii.

Alți rechini ovipari își depun icrele extern; ouale sunt de obicei în interiorul unei cochilii, prevăzute cu cârcei , care îi ajută să se prindă de roci sau plante. Alții sunt vivipari, în acest caz puiul se dezvolta în interiorul femelei, ca la mamifere.

Dezvoltarea embrionară durează mai mult de 6 luni, iar în Atlantic la unii pești durează mai mult de 2 ani. La naștere puiul de rechin al unor specii mai mari au mai mult de 1m lungime și sunt rapizi, capabili să înoate și se hrănesc cu același fel de prada ca adulții.

Simțurile și hrana

Rechinii au simțul mirosului foarte dezvoltat fiind capabili să detecteze în apa cantități mici de substanțe, cum ar fi sângele, astfel orientându-se spre pradă. Văzul deși mai puțin dezvoltat permit rechinului să vadă mișcările umbrelor și luminilor în apele întunecate. Rechinii sunt sensibili la sunetele cu frecvență joasă și au o bună direcționare auditivaă Organele așezate lateral și pe bot dau posibilitatea rechinului să perceapă stimulii electrici produși de contracțiile musculare ale peștilor osoși. Această combinație de simțuri ascuțite au dus la evoluționarul succes al rechinilor.

Cei mai periculoși rechini pentru oameni sunt marele alb rechinul ciocan, rechinul tigru și rechinul albastru.

Acest rechin este un pește puternic, cu corpul suplu și capul ascuțit. Se  hrănește cu pești de suprafață cum ar fi tonul și macroul. Femela dă naștere unor pui vii, care dezvolta în interiorul ei.

Marimea unui rechin mako poate ajunge până la 3-4 m. Este răspândit în oceanul Atlantic, Indian și Pacific.

Este agresiv, mare vânător avand dinți triunghiulari neregulati. Omoară foci, delfini și chiar și rechini. Se poate hrăni și cu animale moarte și resturi. Sunt cunoscute și atacuri asupra oamenilor.

Poate atinge mărimea de 6 m până la maturitate. Este răspândit în oceanele Atlatic, Indian și Pacific.

Acest rechin este cel mai mare pește existent. Datorită marimii lui, putem crede că este nemilos și vâneaza pești mari sau chiar oameni. Dar el se hrănește numai cu animale minuscule (plancton). Deschide gura și înghite multă apă care conține multe vietăți mici. Apa este eliminata apoi prin deschiderile branhiilor, iar planctonul rămăne în gură.

Poate ajunge până la 12 m lungime. Aria de răspândire sunt toate ocenele lumii.

Rechinul ciocan are capul plat. În fiecare extremitate a capului se află ochii și o nară. Pentru că au ochii și nările depărtate îi înbunătățesc văzul și simțul mirosului. Poate ajunge la maturitate la marimea de 4,3 m. Este răspândit în toate oceanele.