Sistemul nervos

Zona Zoster: este o afecțiune a sistemului nervos periferic determinată de un virus herpetic: virusul varicelo-zosterian; apare, îndeosebi, după vârsta de 50 ani. Boala debutează cu simptome asemănătoare gripei, după care apar erupțiile specifice veziculare, întotdeauna doar pe o jumătate a corpului. Erupțiile sunt însoțite de durere și senzație de arsură. 

Scleroza în plăci (scleroza multiplă): afecțiune neurologică, consecință a demielinizării fibrelor nervoase din sistemul nervos central.
Simptome: tulburări vizuale, parestezii (senzaţii de amorţeală, furnicătură,  de obicei la nivelul membrelor), mişcări rapide şi necontrolate ale globilor oculari, incontinenţă urinară.

Meningita: inflamație acută sau cronică a meningelui, cauzată de infecțiile virale, bacteriene. Meningita bacteriană are ca agenți patogeni: Haemophilus influenzae, Neisseria meningitidis(meningococul), Streptococcus pneumoniae (pneumococul).
Simptome: cefalee severă, febră, fotofobie, convulsii, vărsături în jet, astenie. Diagnosticarea se face prin identificarea agentului patogen în lichidul cefalorahidian prelevat prin puncție lombară.

Accidentul vascular cerebral (AVC): este determinat de întreruperea circulației cerebrale într-o anumită zonă a creierului. Apare mai frecvent la cardiaci, la pacienții cu probleme de coagulare sanguină și la diabetici. Factorii de risc sunt hipertensiunea arterială, sedentarismul, obezitatea, hipercolesterolemia, stresul, fumatul etc. AVC prezintă 2 forme distincte: ischemic și hemoragic (=hemoragia cerebrală). AVC ischemic este determinat de prezența unui trombus (cheag sanguin imobil) sau a unui embolus(cheag sanguin mobil) pe traiectul vaselor sanguine cerebrale. AVC hemoragic are drept cauză principală un anevrism cerebral (dilatarea unui vas sanguin cerebral), urmat de ruperea pereților vasculari, producându-se astfel hemoragia cerebrală.
Tabloul clinic: cefalee, pierderea echilibrului, tulburări de vorbire, hemipareze, astenie etc.

Boala Parkinson: boală degenerativă a creierului determinată de absența unui neurotransmițător: dopamina. Apare deobicei la 50-60 ani, cu o frecvență mai ridicată la bărbați.Cauzele apariției bolii sunt ereditatea, infecțiile virale sau anumite substanțe toxice.

Tabloul clinic:
astenie, fizionomie inexpresivă, clipire rară, tremor specific, mers rapid,dificultăți în vorbire, salivație abundentă etc. 

Boala Alzeimer: boală degenerativă, incurabilă a creierului, reprezentând cea mai frecventă formă de demență. Apare deobicei după vârsta de 65 ani, cauzele nefiind complet elucidate. Se pare că apariția bolii se datorează unor anomalii cerebrale ce duc la distrugerea neuronilor.
Simptome: inițial este afectată memoria (confuzie, dezorientare, dificultate de a-și aminti nume, evenimente), iar în etapele tardive: dezorientare temporală și spațială, senzația de frustrare, manifestări paranoice, tulburări de vorbire, dificultăți în controlul mișcărilor, a mersului, ajungându-se până la imobilizarea la pat. S-a constatat că durata medie de viață, de la debutul bolii până la deces, este de cca.9 ani. 

Epilepsia: afecțiune neurologică cronică manifestată prin crize epileptice(convulsii ritmice ale membrelor sau ale feței, pierderea cunoștinței, rigiditate musculară, încetinirea respirației, tulburări senzoriale). Dintre cauzele apariției acestei afecțiuni amintim antecedentele familiale sau personale (traumatisme cranio-cerebrale, infecții acute, intoxicații, tumori cerebrale, privare de somn, stres etc).

Anorexia: dezechilibru psihic cauzat de percepţia eronată asupra propriului corp; se manifestă, îndeosebi, prin aversiune faţă de alimente(generată de teama de îngrășare, manifestată chiar și de adolescentele subponderale).
Tablou clinic: scădere exagerată în greutate, constipație, tegumente uscate, insomnii, hiperactivitate, amenoree. 

Bulimia: dezechilibru psihic cauzat pe fondul unor stări conflictuale, de tensiune, încredere scăzută în propriile capacități; se manifestă printr-un comportament alimentar  atipic: ingestia unor cantități mari de alimente, urmată de provocarea vărsăturii sau admnistrarea de laxative, diuretice. Cele mai frecvente complicații posibile sunt: inflamarea stomacului, a pancreasului, gingivite, carii dentare, aritmii, paralizii. Asemenea anorexicilor și bulimicii pot prezenta tentative de suicid datorită depresiei, ceea ce necesită în ambele cazuri, pe lângă tratamentul medical adecvat și o consiliere psihologică.

 

Nevroza: tulburare mentală conştientizată de individ,  declanşată pe fondul suprasolicitării psihice şi a altor factori externi.

Nevroza astenică (neurastenia) se caracterizează prin astenie(stare de oboseală, slăbiciune generalizată), insomnie sau somn neodihnitor, cefalee, hipersensibilitate emoţională(plâns spontan, impulsivitate, „râs nervos”) tulburări neurovegetative (amorţeli, senzaţia de sufocare, furnicături în membre).

Nevroza isterică (isteria) se manifestă prin crizele isterice declanşate în condiţii de stress, de situaţii conflictuale. Crizele isterice sunt asemănătoare celor asociate cu bolile organice, dar spre deosebire de acestea, sunt conştiente, bolnavul nu pierde contactul cu mediul înconjurător, percepe ceea ce se întâmplă în jurul lui şi răspunde la stimuli dureroşi. Isteria este însoţită uneori de anumite manifestări neurologice, ca de exemplu, mişcările musculare involuntare (coreea isterică), hemiplegia (paralizia unei jumătăţi a corpului).

Depresia: tulburare psihică la apariţia căreia contribuie numeroşi factori: neurologici, endocrini, infecţioşi, psihologici, sociali (stressul, situaţiile conflictuale). Dintre tipurile de depresie amintim: reacţia depresivă (generată de un eveniment  particular din viaţa personală), depresia majoră (cu impact asupra  calităţii  vieţii individului, netratată dezvoltă un risc major de suicid) şi depresia post-partum(reacţie dezvoltată de anumite femei după naştere, una dintre cauzele majore ale apariţiei  fiind  reprezentată de modificările bruşte hormonale).

Simptome: tulburări de somn, capacitate de concentrare scăzută, senzaţia de oboseală puternică, iritabilitate, teama, neîncrederea în sine, sentimentul de inutilitate, starea de indispoziţie permanentă, tristeţe, tulburări de apetit. Conştientizarea acestei afecţiuni şi urmarea unei terapii de specialitate (psihocognitivă şi antidepresivă) sunt premisele tratării  acestei „maladii”  în faţa căreia tot mai multe persoane devin vulnerabile.

Schizofrenia: afecţiune psihică  complexă care afectează şi alterează caracteristicile personalităţii individului.
Simptome: halucinaţii(vizuale, olfactive, kinestezice etc.), paranoia(delir cronic, sistematic provenit dintr-o percepţie distorsionată a realităţii), degradarea comportamentului, afectarea vorbirii, incoerenţă în exprimare, izolare socială.  

Encefalita: inflamație a creierului cauzată, de obicei, de infecțiile virale (cea mai frecventă este cea produsă de virusul herpes simplex, dar şi de virusul  rubeolic, rujeolic, virusul mononucleozei; vectorii virusurilor patogene pot fi ţânţarii, căpuşele).
Simptome: febră, cefalee, greață, vărsături, confuzie, astenie, fotofobie, convulsii.

Tabesul: manifestare întâlnită în sifilisul terțiar, caracterizată prin dificultăți în coordonarea motorie, dureri viscerale.  

Coma: stare patologică manifestată prin pierderea cunoştinţei; cele mai  frecvente cauze ce determină instalarea stării comatoase sunt: accidentele vasculare cerebrale, tumorile maligne cerebrale, intoxicaţiile medicametoase, supradozele de opiacee, diabetul, alcoolismul. În funcţie de gravitate, pacientul  nu răspunde la  stimulii externi, nu prezintă reacţii motorii, funcţiile de relaţie sunt afectate.

 

Evaluează lecția

Media Rating: 5.0/10 (total: 65)

FB Comments

Spune-ți părerea

Poți comenta prin intermediul contului de Facebook

facebook