Între mai 1930 și iulie 1943 au fost mulți cei care ciuleau urechea la un radio când venea vremea conferințelor ținute de Constantin C. Giurescu pe teme de istorie românească. Profesorul se adresa atunci marelui public, preț de 15 sau 30 de minute, fermecându-l cu povești documentate despre marii voievozi, despre târgurile dispărute ale țării sau vechile ei județe, relatând cum se împărțea dreptatea odinioară pe aceste meleaguri și ce gusturi de lux aveau boierii, cum au întemeiat Petru și Asan un stat la sud de Dunăre și cum s-a petrecut miracolul Unirii.
Iată cum reeditate douăzeci și cinci din aceste "lecții publice" ținute la Universitatea de Radio și adunate în volum pentru prima oară în 1942. Și nu e exclus ca unele detalii care au surprins atunci să-i surprindă și azi pe contemporanii noștri. De pildă: "Felul în care au înfățișat cei mai mulți dintre istorici pe Alexandru Lăpușneanu este exact:exagerat în unele privințe, incomplet în altele.
Atmosfera creată de cronica lui Grigore Ureche și Simion Dăscălul, pe de o parte, de nuvela lui Negruzzi, pe de altă parte, i-a fost cu totul defavorabilă : acest domn a ajuns prototipul stăpânitorului crud, tăind cu o plăcere sadică boierii, aproape egalul lui Vlad Țepeș, celălalt nedreptățit al istoriei. Câți nu repetă și astăzi: "Capul lui Moțoc cerem", fără să știe că, în ceea ce privește pe de-a-ntregul și că, în realitate, celebrul vornic a pierit la Liov, în Polonia, de mâna călăului, iar nu sfâșiat de mulțimea înfuriată a târgoveților din Iași".
Înregistrează-te pentru a câștiga această carte la concursul "În fiecare lună o carte"!
