Opiumul

Opiacee - Opiumul și substanțe înrudite: 

Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafețe întinse, cu precădere în Orientul apropiat, mijlociu și îndepărtat. După perioada de înflorire, planta formează o capsulă rotund-ovalară ce conține semințele acesteia. Opiumul conține aproximativ 40 de substanțe active diferite, numite alcaloizi. Alcaloidul principal este morfina. Morfina se extrage direct din macul alb (germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar.

Heroina se extrage prin transformarea morfinei obținute din opiumul brut, adăugându-se diferite substanțe chimice.  Deseori, traficantul "întinde" marfa cu glucoză, lactoză, acid citric sau substanțe farmaceutice. Dacă traficantul însă nu are la dispoziție nici unul din acești excipienți, nu ezită să utilizeze alte substanțe, deosebit de periculoase. Astfel, au fost determinați chiar și detergenți, insectidice, var ș.a.

Efecte și pericole apărute prin abuz:

Heroina are, practic, același spectru de acțiune ca și morfina, în schimb are un efect analgetic de cinci până la 10 ori mai puternic. În același timp, heroina este și puternic euforizantă.
Cantitatea zilnică necesară de opiacee depinde de tipul substanței și gradul de obișnuință. Odată cu dispariția efectului opioid, absența stării de fericire este percepută amplificat în realitatea obiectivă. La o nouă administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic.

Manifestările de sevraj la dependența de heroină ajung de la tulburări vegetative ușoare (transpirații, senzație de frig, frisoane) până la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor și mușchilor, tulburări de somn persistente, dureri colicative și crize convulsive. Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfină. Durata efectului este de două-trei ore, spre deosebire de morfină: cinci-șase ore. Corespunzător, fenomenul de sevraj se instalează mai devreme, adică de două ori mai rapid ca în cazul morfinei.

Consumatorii care sunt deja dependenți sunt obligați să-și reinjecteze heroina din ce în ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecvența injecțiilor respectiv a cantității injectate per doză trebuie crescută mai repede, decât în cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leagă potențialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece prețul este ridicat și cantitatea consumată atinge ordine de mărimi considerabile, dependentului nu-i rămâne altă posibilitate, decât să-și asigure cantitatea necesară prin comiterea de așa-numite "infracțiuni de procurare". Infracționalitatea directă și indirectă legată de procurarea heroinei apare mai rapid și se manifestă mai intens decât în cazul dependenței de alte substanțe.  

Având în vedere marja de siguranță îngustă a heroinei, adică a diferenței mici între doza suportabilă și cea toxică, se constată frecvent intoxicația cu heroină, caracterizată prin pierderea cunoștinței și depresia respitarorie, precum și prin colapsul circulator și frecvența cardiacă extrem de joasă. Depresia respiratorie este principala cauză de deces prin supradozare.

Potențialul de dependență: 

Administrarea injectabilă a heroinei de șapte până la zece ori poate determina, în împrejurări favorizante, dependența, cu toate consecințele ulterioare. Capacitatea de a da dependență a heroinei este extrem de mare, mai mare decat la orice altă substanță. Inhalarea și prizarea de heorină duc, de asemenea, la dependență.

Consecințe pe termen lung:

Dependenții de heroină prezintă, conform experienței clinice, o stare generală puternic alterată.

Spectrul îmbolnăvirilor asociate cu consumul de droguri este larg:

• abcese ale extremităților,
• carii dentare și leziuni asociate,
• reducerea masei musculare,
• modificări trofice și leziuni la nivelul picioarelor,
• scabie,
• ulcerații și flebite (inflamații ale venelor) la nivelul membrelor inferioare,
• bronșite purulente,
• pneumonii,
• boli cu transmitere sexuală,
• crize psihiatrice/comportament suicidar,
• infecția HIV,
• tuberculoza,
• hepatita virală A/B/C
  
  

Infecția cu virusul hepatitic C și B constituie o problemă deosebită la dependenții de droguri.  

Evoluția este adesea nefavorabilă, având în vedere că sistemul imunitar este slăbit la cei mai mulți dintre consumatori, printre altele printr-o infecție concomitentă cu HIV, sau prin suprasolicitarea ficatului în urma consumului de alcool sau consumului abuziv de alte substanțe. Astfel, tot mai mulți pacienți suferă de afecțiuni dintre cele mai severe.

La femei, de regulă apare o amenoree secundară (absența ciclului mentrual) care este reversibilă după mai multe luni de abstinență forțată. Libidoul și potența sunt reduse semnificativ.  Legat de amenoreea frecventă la femei, aceasta lasă adesea să treacă, neobservată, o sarcină. Sarcina se observă doar într-un stadiu avansat. Nou-născuții din mame dependente prezintă un sindrom de abstinență neonatal care apare, de regulă, la 12 - 48 de ore, ocazional la 96 de ore după naștere. Tabloul clinic al acestui sindrom include în primul rând insomnia, exagerarea reflexelor, tremoorul (tremurătura involuntară), vărsături, hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee, febră și diaree. Mai rar pot apărea: strănutul, transpirațiile și crizele convulsive. Sindromul periclitează în mod serios viața nou-născutului.

Actele infracționale, prostituția și viața fără un domiciliu stabil sunt coordonatele unei vieți la marginea societății pentru mulți dependenți de heroină.

Majoritatea consumatorilor prezintă, pe lângă boala de dependență, și o afecțiune psihică. Dependența ca boală poate fi considerată, în acest caz, o încercare de autovindecare prin automedicație (de exemplu, în cazul unor tulburări posttraumatice cronice după repetate abuzuri sexuale și fizice grave trăite în copilărie).

Material trimis de Inspectoratul de Poliție al Județului Mureș, Compartimentul de Analiză și Prevenire a  Criminalității