Scurt istoric

Comuna Beica este aşezată pe valea pârâului Beica, afluent al râului Mureş, unul dintre marile râuri ale României  ce au nume vechi dacice folosite şi în epoca romană, în zona Platoului Mociar.
 
Comuna Beica este formată din următoarele sate, atestate documentar în anul 1453 la 13 iulie când domeniul feudal Gurghiu este dăruit de  către regale Ladislau al V-lea lui Iancu de Hunedoara.
 
Dorinţa de cunoaştere a sătenilor a fost cultivată de-a lungul veacurilor de şcoală şi biserică. Astfel, la mijlocul secolului al XIX-lea comunele sunt îndrumate să-şi construiască localuri de şcoală, în mod gratuit, urmând ca muncile să fie executate de locuitorii satelor. Apar astfel şcoli româneşti la Sânmihaiul de Pădure – 1826, Căcuciu – 1837, Nadăşa – 1858, Şerbeni – 1865, Beica de Sus  - 1870 şi Beica de Jos – 1886.
 
Şcoala veche din Beica de Jos, datează din 1934 iar şcoala nouă a fost construită în anul 1971.  De la înfiinţarea unităţii, şcoala a fost condusă de : d-nul Firoiu Marin, d-nul Şuteu Ioan, d-nul Cerghizan Ioan, D-na Tăbărean Ileana, d-nul Cioba Zaharie şi d-nul Cârje Victor care şi în prezent conduce aceste unităţi şcolare.