Puiul de cuc
Sus, pe-o ramură de nuc,
Stă chircit şi pitulat
Într-un cuib, un pui de cuc
Ce tot striga-nfometat.
Ochii sunt ca două boabe,
Priveşte ca buimăcit,
Lumea-i pare mult prea mare
Şi se vede-un rătăcit.
Dacă-l vezi cât e de mic,
Cam firav şi adormit,
Se ridică câte-un pic,
Dar de frig a-nţepenit .
Se vrea însă-n picioare,
Puiul se-agaţa, se propteşte,
Doreşte să zboare,
De ramuri însă se loveşte.
Sărmana pasăre rănită
Stă căzută printre frunze,
Soarta e crudă, hotărâtă
Din lumină s-o alunge.
Acordă o notă
Media Rating: 3.7/10 (total: 3)
Lasă un comentariu