Enuresis nocturn

Ce este enurezisul?

Enuresis, e un cuvânt de origine greacă, însemnând a „urina în.”. E definit ca tulburare emoțională și comportamentală cu debut survenind în copilărie, constând în scăparea involuntară a urinei în timpul somnului de cel puțin de două ori pe săptămână, timp de trei luni consecutiv. Se consideră "enuretic" copilul, care pierde urina în somn după vârsta de cinci – șase ani, sau care prezintă micțiuni involuntare in timpul zilei, putem citi în manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale (DSM IV).

Adepții psihanalizei clasice (Freud, Blackwell, Lovibond, Kolvin etc.) definesc enurezisul ca pe o regresie anală, ca o formă de exprimare a sentimentelor negative orientate împotriva părinților. Copilul deci, conform teoriei psihanalizei clasice, face pe el, deoarece așa își exprimă resentimentele față de părinți.
Care sunt formele lui?

Udarea patului în timpul somnului se numește enurezis nocturn, iar termenul de enurezis diurn se referă la situațiile în care urinarea involuntră se întâmplă în timpul zilei.

În literatura de specialitate deseori întâlnim expresiile de enurezis primar și secundar. Copilul care nu a reușit să aibă control asupra vezicii urinare până la împlinirea vârstei de cinci-șase ani, confruntându-se cu această problemă de la naștere, suferă de enurezis primar, acesta fiind forma cea mai frecvent întâlnită. Enurezisul secundar apare după o perioadă de cel puțin un an „fără accidente”,  timp în care micțiunile involuntare lipsesc totalmente.

Care sunt cauzele „micilor accidente”?

De cele mai multe ori, factorii psihologici sunt responsabili pentru apariția enurezisului secundar. Stresul emoțional cauzat de nașterea frățiorului sau surioarei, divorțul părinților, slaba performanță la școală sau alte probleme de ordin psihologic sunt asociate des cu această formă al „udării patului.” Atenție! Reapariția „urinării în pantaloni” poate semnala unele anomalii fiziologice, ca maladiile dobândite ale vezicii urinare, uretrei, penisului și scrotului. 

Unii cercetători spun că volumul vezicii urinare ar putea conduce la enurezis. Vezica urinară are un perete muscular, care permite mărirea sau micșorarea ei in funcție de cantitatea de urină stocată. Astfel, urina se acumulează între micțiuni fără modificări importante ale tensiunii pereților si ale presiunii intravezicale. În unele cazuri însă peretele muscular nu este destul de flexibil și nu poate stoca o cantitate mai mare de urină, care duce la scăparea lichidului în pat.  

La unii copii, cauza enurezisului poate fi și acumularea excesivă a urinei din timpul nopții, din cauza nivelului scăzut al hormonului antidiuretic (argininvasopresina AVP), care în mod normal reduce fluxul urinar în timpul nopții. 

Trebuie să luăm în calcul că enurezisul poate fi și de ordin genetic. Unele cercetări psihologice  au dovedit că  părinții acelor copii, care suferă de enurezis, s-au confruntat și ei cu această problemă în copilărie.

Tratamentul

În unele situații „udarea involuntară al pantalonilor” poate dispărea de la sine. În prima instanță părinții pot să treacă cu vederea asupra acestor mici scăpări, percepând această situație ca o treaptă în dezvoltarea copilului, peste care el va trece cu bine. În schimb dacă problema persistă mai mult de șase luni, e indicat ca părinții să consulte un specialist.  

Cele mai multe familii, ale căror copii suferă de enurezis, însă percep problema de la bun început ca pe o situație jenantă, rușinoasă, de care vor să scape în secret și cât de repede posibil, sancționând copilul pentru fapta sa. Cele mai comune forme de pedeapsă aplicate de părinți în vederea rezolvării problemei sunt: interzicerea vizionării televizorului, restricționarea activităților la care copiii participă activ și bătaia. Aceste măsuri nu sunt eficiente. Enurezisul nu va dispărea, ci copilul se va simți umilit și jenat, iar în viitorul apropiat cu siguranță va încerca să evite acele locuri și persoane, care îi amintesc de situația incomodă în care s-a aflat. 

"Numai bebelușii fac în pat. Ce ești tu, sugar?" spun des părinții când se întâmplă „un accident”. Aceste reproșuri din partea lor nu fac altceva decât să agraveze problema și să crească nivelul de anxietate al copilului. Cei mici sunt conștienți că se află într-o situație jenantă și au nevoie de înțelegere și acceptare necondiționată ca să învețe să aibă control asupra vezicii urinare.
 Copilul enuretic are tendința să mărească gravitatea problemei, crezând că el e singurul de pe lume, care face în pat și nu poate trece de acest impediment. Îl va ajuta mult pe copil, dacă îi povestim cazurile altor persoane care s-au confruntat cu această problemă, dovedindu-i astfel că urinarea în pat nu e o problemă foarte gravă și se poate rezolva. 

O altă metodă aplicată des de părinți pentru a soluționa această situație incomodă, este reducerea cantității de lichide. E logic, dacă organismul nu primește apă, nu are ce să elimine. Atenție! În cazul în care copilul nu consumă cantitatea necesară de lichide zilnic, lipsa apei poate dăuna sănătății, având un efect negativ în special asupra activității renale. E indicat ca copiii să bea între 700-1000 ml de lichide zilnic ca organismul să se dezvolte armonios. Nu sunt recomandate băuturile răcoritoare ce conțin cafeină, acesta având efect diuretic.
E bine să amintim copilului să meargă la toaletă înainte de culcare. Unii psihologi spun că trezirea copilului în timpul nopții înainte de a uda patul, ar fi o soluție eficientă pentru  însușirea controlului asupra vezicii. Copilul se va obișnui treptat să se trezească înainte să se întâmple accidentul. 

Tratarea enurezisului se poate face și cu ajutorul unor medicamente, prescrise doar de un  medic specialist. Cei care își laudă copilul când reușește să-și controleze vezica dar nu îl ceartă când se mai întâmplă câte un accident au pornit pe un drum bun, și dacă au răbdare și voință  vor reuși să-și ajute copilul să treacă de acest impediment, fără să-și dezvolte complexe de inferioritate. Enurezisul se poate trata eficient cu răbdare și gândire pozitivă.

Bibliografie:

  Dobrescu, I., Psihiatria copilului și a adolescentului, București, Ed. Medicala, 2005

  Ranschburg J, Pszichológiai rendellenességek gyermekkorban, Nemzeti Tankönyvkiadó, Budapest, 2006

Articol scris de Molnár Imola

Lasă un comentariu

Pagina 1 din 1 1

#2 gabi dragoste a scris in data de: 04.01.2011 20:14
baietelul meu are 9 ani si are inca acest problema de noapte,ea medicamente ca minirin dar nici o schimbare
#1 gabi dragoste a scris in data de: 29.12.2010 20:31
baiatul meu are 9 ani ,si in toate noptile face pipi,am facut cu el tot felul de analize si ecografii.vesica lui nu e inca bine dezvoltata ,si de 2 ani inainte de culcare prinde MINIRIN SI OSSINOBUTININA ,DAR NU DA REZULTATE ,NU IL CERT DAR TOTUSI SINT PREOCUPATA.NOAPTEA IL TREZESC PT A MERGE LA BAIE DAR SI ASA DE MULTE ORI DIMINEATA E UD ,