Bilingvismul la grădiniţă

Pentru mulţi copii de grupă mică, grădiniţa devine un curs intensiv de limbă străină. Numărul de copiii îndemnaţi de părinţi să studieze într-o  altă limbă decât cea maternă este în creştere. Locurile de la secţia română sunt ocupate din ce în ce mai mult de copii maghiari. Cei de etnie română încep să înveţe la grupele maghiare, germane sau de alte limbi străine. 

De la ce vârstă e indicată învăţarea celei de-a doua limbi? Opiniile legate de acest domeniu se împart în două tabere. Conform cercetărilor efectuate privind relaţia dintre bilingvism şi gândire, Epstein, nu recomandă însuşirea celei de a doua limbi înaintea împlinirii vârstei de trei ani. Dezvoltarea armonioasă presupune în primul rând stăpânirea limbii materne, spune el. În cazul bilingvismului structurile celor două limbi se amestecă, cauzând fenomenul numit interferenţă. Acesta frânează rapiditatea gândirii riscând ca ambele limbi să râmănă la fel de sărăcăcioase.  

„Cu toţii suntem poligloţi... sau aproape suntem, sau putem deveni cel puţin”. Walter şi Calude Hagège văd bilingvismul ca pe un privilegiu ce stimulează procesele de gândire. Ajută la implementarea unor strategii eficiente în rezolvarea problemelor. Dezvoltă creativitatea şi flexibilitatea. 

Mulţi părinţi îşi înscriu copiii la o altă secţie, din dorinţa de a le asigura şanse egale în viaţă. Strategia lor poate fi eficientă în cazul în care copilul înţelege măcar structuri simple ale limbii străine, înainte să ajungă la grădiniţă. Să ni-i imaginăm o secundă pe sărăcuţii aflaţi în prima zi la grădiniţă. Necunoscând limba în care li se adresează, vorbirea le pare înşiruirea unor sunete fără sens. Copiii de trei ani nu au noţiunea timpului. Nu pot percepe că îşi vor revedea părinţii peste câteva ore. Se cred închişi într-un loc străin, părăsiţi de mamă, în clipa în care ea a ieşit din sală. Se simt abandonaţi şi neiubiţi. Rolul şi datoria educatoarei este să  le ofere un mediu plăcut, bogat în stimuli. E esenţial să-le capteze atenţia, pentru a diminua această stare anxioasă. Dar cum?

Educatoarea şi copilul vorbesc două limbi diferite. E o situaţie dificilă pentru ambele părţi.          

Să vă dau un exemplu să mă înţelegeţi mai bine. De trei ani frecventează în grupa mea un copil provenind dintr-o familie mixtă. Să-l numim David. Mama lui e româncă, iar tatăl lui maghiar. În familie se vorbeşte mai rar şi în maghiară, dar nu consecvent. După împlinirea vârstei de trei ani copilul a fost înscris la grădiniţă, la secţia maghiară. În primul an şcolar comunicam astfel: eu în maghiară, iar el îmi răspundea cum putea. În al doilea an, când citeam o poveste, îşi acoperea urechile, spunându-mi:„te rog nu mai citi pentru că mă doare capul”. În acel moment am realizat că David înţelege doar noţiuni de bază. El are contact cu maghiara doar câteva ore pe zi. Dezvoltarea lui cognitivă la vârsta de cinci ani nu a ajuns la nivelul la care să perceapă un text literar. Colegii lui maghiari exersează limba maternă zi de zi. E normal să înţeleagă basmul cu uşurinţă. A doua zi i-am spus lui David aceeaşi poveste în limba română. A ascultat-o atent. Mi-a relatat cele mai semnificative momente din acţiunea basmului.

Iată-ne ajunşi de unde am pornit. Dacă acest copil din familia mixtă suferă, nu progresează ca ceilalţi, cum face faţă aceleaşi situaţii odrasla a cărei limbă străină i se pare doar un zgomot?

E bine de ştiut pentru părinţii care decid în favoarea bilingvismului pentru că:

• îşi pot ajuta copiii, creându-le acasă un mediu bilingv,
• vorbind cu ei în cele două limbi în egală măsură, le pot asigura o dezvoltare armonioasă din punct de vedere mental, psihic şi social,
• bona, având rolul de „camarad de joacă”, poate fi de mare ajutor pentru părinţii care nu stăpânesc bine limba străină, pe care şi-o va însuşi copilul lor,
• cei care încurajează pe cei mici să lege prietenii cu copiii de alte etnii au numai de câştigat. Îşi ajută copiii să se familiarizeze cu nişte noţiuni de bază şi să-şi formeze strategiile de comunicare.

Aceste măsuri fiind luate urmează grădiniţa. Prin învăţarea unor poveşti, poezii, cântece, ghicitori se dezvoltă procesele cognitive. Noţiunile noi se pot consolida deoarece copilul are unde să exerseze cele învăţate: acasă sau în timp ce se joacă. Pentru un bilingvism reuşit nu există o reţetă mai simplă decât cooperarea părinţilor cu copilul şi  cu educatoarea.

Bibliografie:

   Epstein, L: La pensée et la polyglossie: essai psychologique et didactique. Paris 1915.

   Hagège C. (2002): L’homme de paroles. Contributions linguistiques aux sciences humaines. Paris, Fayard.

   Walter (1997): H. L’aventure des mots français venus d’ailleurs. Paris, Laffont.

Articol scris de Molnár Imola