La începutul anilor '70 dintr-o eroare a unui student de-al său, care impurificase involuntar un polimer cu atomii unui element, japonezul Hideki Shirakawa a descoperit că până şi plasticul poate conduce curentul electric.
Imediat după anunţul său, laboratoarele din întreaga lume au încercat să producă experienţa. Din punct de vedere principial este foarte simplu: prin reacţii de oxidare, o parte din electronii polimerului sunt îndepărtaţi şi rezultă un material cu goluri asimilabile unor sarcini pozitive. Electronii introduşi într-un astfel de mediu circulă din gol în gol, de la un capăt la altul al polimerului, sub acţiunea unui câmp electric.
Astfel au apărut materialele plastice miraculoase. Unele dintre ele sunt capabile să îşi schimbe gradual transparenţa, atunci când sunt străbătute de un curent electric, fiind aplicate la construcţia unor ferestre care se întunecă singure în zilele prea călduroase. Ambii polimeri pot fi făcuţi să emită lumină. Ecranele plate de laptop sunt capabile să afişeze imagini formate din milioane de pixeli.
Tehnologia prezentă este bazată pe cristale lichide foarte pretenţioase. La cea mai mică eroare de câţiva pixeli conduce la aruncarea întregului display, imposibil de reparat. Viitoarele ecrane construite din plastic conductor ar putea rezolva această problemă, fiind mai ieftine şi mai puţin sensibile la impurităţi. Datorită acestui plastic miraculos se poate crea hârtia electronică şi chiar şi dispozitivele laser.
Chirilă Cristina XI. C
Grupul Şcolar "Traian Vuia", Tîrgu Mureş