Omul lăuntric
Ferecând fereastra cu teama de ieri,
Dispensat de soarele ce n-a topit ierni,
Sufletul ţi-e nins, degerat de dureri,
Boala vieţuieşte în ochii tai terni.
Ros de frmântari, renegat de tine,
Insomniile se altoiesc pe chip
Lumea e-o corvoadă, ce te conţine
Amintiri te-agaţă, sunt doar un tertip.
A secat ea, viaţa, în lăuntrul tău,
N-ai regăsit iubirea pentru Dumnezeu,
Sfârtecat de lacrimi te-ai îngropat în hău.
Negurat de timp, ruină de muzeu.
de Dorina Ungureanu
Acordă o notă
Media Rating: 2.7/10 (total: 3)