Mai singură ca niciodată
E tot mai frig și s-a-nnorat,
Afară parc-ar vrea să plouă,
Copacii trişti s-au despuiat,
Plâng sufletele amândouă.
Năprasnic vânt şi tumultos,
Nemilos se-abate peste drum,
Mă răscolesc chiar prea zelos,
Flori palide ,şi fără parfum.
Mi-aduc aminte cum eram
Ca doi copii haioşi de-o şchioapă,
De mână ce ne mai strângeam
Când eu iți sărutam o pleoapă.
Ghemuită-s la fereastră,
Azi îmi lipseşti prea mult, iubite!
Și vremea parcă e tenebră,
De când eu te-am pierdut, mă simte.
De-acum şi poate mai mereu
Mai singură ca niciodată,
Căci eşti în Ceruri, dragul meu!
Cândva...nu va mai fi vreodată
de Dorina Ungurean
Acordă o notă
Media Rating: 1.0/10 (total: 2)
Lasă un comentariu