RESURSE PENTRU INVATARE

Banner lectii video

Textul argumentativ noţiuni teoretice

Prof. ALINA CIOCOIU

SC. GEN. NR. 1 ROVINARI

I. Definirea textului argumentativ

Textul argumentativ reprezintă un act de comunicare centrat pe funcţia conativă, scopul urmărit fiind de a-l convinge pe receptor cu privire la validitatea punctului de vedere susţinut de autor. Într-un text argumentativ autorul apără o teză prin utilizarea unor argumente pe care le poate ilustra cu exemple.

II. Strunctura unui text argumentativ.

Orice text argumentativ cuprinde, de obicei, o constatare generală (care pate fi, eventual, o afirmaţie cu caracter general, care trebuie susţinută prin demonstraţie), argumentele aduse de autor în sprijinul sau împotriva constatării enunţate şi o concluzie (sinteză a opiniilor exprimate). Sintetic, aceste componente pot fi reprezentate astfel:

1. Teza (ideea susţinută de autor) răspunde la întrebarea „ce vrea să demonstreze autorul său?”. Ea poate fi explicită, când este enunţată foarte clar de către autor – cel mai adesea la începutul sau la finalul textului, în această ultimă situaţie apărând sub forma unei concluzii a ideilor exprimate pe parcursul întregului discurs, sau implicită, când se deduce din scopul general urmărit în ansamblul argumentaţiei.

2. Argumentele ilustrate cu exemple. Pentru a-şi demonstra teza, autorul face apel la argumente pro sau contra tezei argumentate. Argumentele trebuie să fie solide, formulate clar şi ordonate logic pentru a justifica teza şi a convinge receptorul. În comunicarea scrisă, fiecărui argument îi corespunde un paragraf distinct. Argumentele pot fi însoţite de contraargumente, care conferă întregului discurs un plus de precizie şi de viabiliate / credibilitate.

Formularea argumentelor se realizează cu ajutorul unor structuri de tipul: consider că..., deoarece/fiindcă/întrucât/pentru că..., mă interesează, îmi place, îmi stârneşte interesul...deoarece  De asemenea, se pot utiliza structuri lexicale cu rol emfatic şi persuasiv: bineînţeles, în mod sigur, în mod evident, cert este că...Exemplul permite ilustrarea unui argument al tezei. Dacă argumentul conţine o referinţă generală, exemplul expune întotdeauna un caz particular. Exemplele pot fi reluate prin: apelul la experienţa personală, preluarea unor opinii credibile, de autoritate, citarea unor surse de referinţă (filosofi, lingvişti, critici literari etc), invocarea utilităţii problematicii abordate. Unele argumentări sunt foarte bine ilustrate prin contraexemple.

3. Concluzia rezumă demersul argumentativ. III. ConectoriiOrdonarea părţilor componente ale textului argumentativ se realizează cu ajutorul unor elemente conectoare  (adverbe, locuţiuni adverbiale, conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale, structuri verbale) care exprimă diferite raporturi.

1. După structura lor pot fi: cuvinte (conjuncţii, adverbe, prepoziţii, interjecţii), expresii şi locuţiuni (conjuncţionale, adverbiale, prepoziţionale), verbe şi expresii verbale, propoziţii care organizează discursul argumentativ.

2. După funcţia  în cadrul argumentării enunţului pe care îl induc:Conectori care introduc argumente (justificatori): căci, pentru că, de fapt, dovadă că, cum, având în vedere că, de altfel;Conectori care introduc teza: părerea mea este că, voi arăta că;Conectori care introduc legitimarea argumentului (atunci când acest element este explicitat): se ştie că, ştiut fiind că, având în vedere că, admiţând că;Conectori care introduc concluzia: deci, în concluzie, aşadar, iată de ce, ei bine.

3. După tipul de legătură pe care îl realizează:- Conectori pentru argumentele între ele (indicatori ai juxtapunerii): şi, dar, însă, ci, sau;- Conectori pentru argumentele tezelor pe care le susţin (indicatori ai întemeierii): prin urmare, aşadar, în consecinţă, fiindcă, deoarece, întrucât.

4. După relaţia între argumentele pe care le introduc:- Conectori care introduc argumentele coorientate: desigur, de altfel, nu numai..., ci şi;- Conectori care introduc argumente antiorientate: însă, dar, totuşi, în fond.

5. După locul ocupat de argumentul pe care îl introduc:- Conectori care introduc primul argumet: în primul rând, mai întâi de toate, să începem prin, trebuie amintit mai întâi, prima remarcă se referă la, să pornim de la;- Conectori care introduc următoarele argumente: în al doilea rând, în plus, în continuare, la fel, pe de o parte... pe de altă parte, nu numai..., ci şi;- Conectori pentru ultimul argument: în fine, pentru a termina, în ultimul rând, nu în ultimul rând.

6. După natura relaţiei între secvenţele discursive pe care le leagă:- de analogie: şi, de asemenea, adică, precum, ca şi, ca şi cum, asta aminteşte de, să ne amintim de;

- de exemplificare sau ilustrare: de exemplu, de pildă, anume, să luăm în considerare;

- de explicare:adică, altfel spus, mă refer la, vreau să spun, de fapt;

- de disjuncţie:sau, fie, ori, exceptând, ceea ce exclude, spre deosebire;

- de opoziţie, de rezervă, de rectificare, de respingere: dar, or, totuşi, cu toate acestea, în schimb, din contră, de fapt, în realitate, în timp ce, în loc să, nici, pe
 
 - de o parte, ceea ce contrazice, ceea ce interzice;

- de concesie: chiar dacă, cu toate acestea, totuşi, să admitem totuşi, în ciuda;

- de cauzalitate: pentru că, fiindcă, deoarece, căci, având în vedere, dat fiind că, din moment ce, de aceea;

- de consecinţă: deci, în consecinţă, ca urmare, ceea ce implică, de unde decurge, ceea ce antrenează, ceea ce ne trimite la, ceea ce produce, de frica, de teama.

- de finalitate (ca o consecinţă dorită): pentru ca, ca să, în speranţă că, la urma urmei, în consecinţă

IV.  Tehnici ale argumetării. Pentru a susţine o idee, se pot folosi:a) exemplul din experinţa personală, din informaţia culturală, din documente; se introduce prin formule specifice: de exempu, astfel, ca martor etc;

b) comparaţia, pentru a evidenţia elementele comune sau pentru a sublinia diferenţele;

c) citatul, pentru a arăta identitatea punctelor de vedere cu o autoritate recunoscută;

d) antiteza, pentru a trata în manieră diferită o problemă;

e) reducerea la abssurd, pentru a înfăţişa caracterul inacceptabil al unei idei;

f) absenţa unui aspect, pentru a sugera că se poate susţine o idee;

g) influenţa afectivă a lectorului stârnindu-i interesul asupra importanţei problemei, evidenţiind punctele de vedere comune, aducând date noi etc.

V.  Zece reguli pentru o argumentaţie ideală

1. Părţile implicate în dispută nu trebuie să-şi creeze reciproc impedimente în posibilitatea de a-şi exprima dubiile sau de a avansa rezerve.

2. Cel care exprimă o opinie trebuie să fie dispus, la nevoie, să o apere.

3. Contracararea unei idei tebuie să se axeze pe teza realmente enunţată de către antagonist, fără a devia discuţia, fără a prezenta teza deformată şi fără a proceda astfel încât antagonistului să-i fie atribuită o teză diferită de cea susţinută de el.

4. O teză trebuie să fie apărată numai cu argumente pertinente, care să nu aibă legătură cu altceva.

5. Oricine trebuie să accepte existenţa şi consecinţele premiselor implicite, şi prin urmare trebuie să accepte să fie atacat pe acest teren.

6. Putem considera că o teză este susţinută în mod adecvat dacă se bazează pe argumente ce decurg dintr-un punct de plecare comun.

7.  Putem considera că o teză este susţinută în mod adecvat dacă foloseşte argumente care reflectă şi respectă practici şi scheme argumentative general acceptate.

8. Argumentele folosite într-o discuţie trebuie să fie valide sau validate explicând una sau mai multe din premisele lăsate implicite.

9. Drept consecinţă a unei apărări perdante, subiectul argumentat trebuie să accepte să îşi revizuiască poziţia, tot astfel cum consecinţa unei apărări învingătoare este că antagonistul trebuie să îşi modifice propria poziţie şi să renunţe la dubiile avute în legătură cu teza apărată de subiectul argumentat.

10. Formularea tezelor, a poziţiilor reciproce, şi a argumentelor trebuie să fie mai clară posibil şi uşor de interpretat.

 

(după Vicenzo lo Casio, Gramatica argumentării, Meteora Press, 2002)

Acordă o notă

Media Rating: 7.6/10 (total: 84)

blog comments powered by Disqus

Taguri

Credeți că ar fi benefică măsura de introducere a cartelelor pentru monitorizarea prezenţei la cursuri a elevilor şi a cadrelor didactice?

Da
Nu
Mă abțin
Rămâi la curent cu noutăţile noastre.
Înscrie-te la newsletter şi iţi vei primi săptămânal un e-mail cu tot ce e nou pe platforma de educaţie

Mulțumim pentru materiale!”

Kristof Veronica

 ”Materialele didactice sunt foarte frumoase si adecvate pentru varsta prescolara.Felicitari celor care le-au creat!”

Bida  Maria

 ”Frumoasa idee. Multumim pentru tot ajutorul acordat! Aveti idei minunate!”

Marina Vintilescu

Textul argumentativ - noțiuni teoretice

Revista Tus - revista online pentru copii