Istoricul instituției

Grupul Școlar „CONSTANTIN BRÂNCUȘI” a luat ființă in anul 1949 ca școală profesională de construcții. Astfel prin “Deciziunea nr. 1112 din 1 octombrie 1949 a Ministerului Construcțiilor se înființează “Școala profesională de construcții A24 Tg.-Mureș”. Aceasta trebuia să aibă 3 clase a câte 40 de elevi pregătiți în meseriile de: zidari, dulgheri și fierari betoniști cu predare în limba maghiară urmând ca în anii următori să se extindă cu noi clase și specializări în limbile română și maghiară.

Deciziunea nr. 1112 01. X. 1949 prevedea: “Intreprinderea de construcții civile și industriale A 24” cu sediul în Tg.-Mureș, Piața Stalin nr.53, are în sarcină directă conducerea Școlii profesionale de construcții A 24 cu atelierele de instructaj și căminele sale, din punct de vedere administrativ, financiar și contabil, având pentru aceasta personalul administrativ de încadrare al școlii, atelierelor și căminelor, conform normelor generale ale Comisiei de Coordonare a Învățământului Profesional…”

Își deschide așadar porțile Școala profesională de construcții A 24 cu sediul în strada Munkácsy Mihály nr.17 (actuala strada Bradului) în clădirea care se găsea pe jumătate în renovare și aparținea vechii școli franceze private.
Din „Raport de Activitate”  întocmit de către conducerea Școlii la 20 decembrie 1949 aflăm că: ”Sfatul Popular”, adică Primăria orașului a pus la dispoziția școlii încă o clădire apropiată, potrivită.

În primăvara anului 1950 se pune la dispoziția școlii grădina Bürger donată special pentru școală, de către Banca de Stat a României. Clădirea școlii a fost proiectată de directorul de studii al școlii, domnul Beyer Tivadar iar la ridicarea acestuia au muncit alături elevi și profesori, personalul nedidactic, clasă, acum partea estică a clădirii nr. I (spre poartă). Anul școlar 1950- 1951 începe în școala cea nouă unde erau amenajate chiar și dormitoare,  în 3 săli de clasă la etajul II., iar sala de mese se afla pe coridor.Fiindcă numărul elevilor s-a mărit și majoritatea erau de la sat, s-a menținut pentru școală, ca internat și clădirea de pe strada Munkácsy.  În anul 1951, atelierele care la început erau sub forma unor barăci foarte mari amplasate la capătul de sus  al cimitirului reformat, sunt mutate în curtea școlii în zona nordică.

Pentru a asigura elevilor toate condițiile prielnice pentru învățătură și în condiții de sănătate, se ridică în același an (1951) clădirea infirmeriei poziționată paralel cu strada Grigorescu. Baraca ce ținea loc de ateliere a fost demolată în același an și prin munca efectivă a elevilor, care s-au străduit să-și recupereze ceea ce se putea, s-a ridicat o nouă clădire, cea a atelierelor, care avea 6 săli de atelier, un club cu 150 locuri, iar  la capătul unui coridor s-a amenajat biblioteca.Se ajunge ca în anul 1956 școala să dețină cam tot ceea ce avea nevoie: clădire cu 16 săli de clasă, ateliere, cantină, pivniță  100 m2, birouri, teren de sport, infirmerie.Anii 1962 și 1963 aduc școlii o completare cu 12 săli de clasă prin construirea unei noi aripi la clădirea I., aripa ”Guliver ” cum au numit-o ani de-a rândul cei ce au construit-o din cărămida demolată de la magazinul “Guliver” din centru.Planul acestei aripi, realizat tot de domnul Beyer Tivadar, prevedea pe lângă cele 12 săli de clasă și o sală festivă.

Fără zăbavă, constructorii au clădit mereu, profitând de faptul că pentru ei, cel mai scump element al creației, ?manopera?, era gratuită. Profitând de primirea unor fonduri bănești, școala se angajează să-și obțină fondurile necesare nu doar pentru ridicarea clădirii, dar și pentru dotarea în interior cu cele necesare, clădirea II. devine o școală modernă cu cabinete și laboratoare,săli de desen cu șevalete, sală de testare și amfiteatru.

Se poate afirma că în evoluția școlii a existat și o perioadă în care ritmul construirii a atins punctul culminant. Aceasta a fost perioada anilor 1966-1969, ani în care s-au construit clădirea care adăpostește cantina și sala festivă și clădirea internatului de băieți cu 600 de locuri (Actualul sediu al I.S.J.Mureș-cedat în 1990 prin decizia nr.57 a Primăriei Tg.-Mureș).

Beneficiind de internat, sală de mese, sală festivă, școala a devenit bine cunoscută în rețeaua școlară județeană și națională putând  oferi oricăror oaspeți cele mai bune condiții de cazare și masă.

Lipsea din marele complex, o sală de sport. Construcția ei a început prin 1978, doi ani mai târziu (în 1980) fiind date în folosință atât sala cât și un nou internat cu 280 locuri.

Numărul elevilor școlii fiind tot mai mare, era necesar mai mult spațiu pentru instruire practică, așadar s-a construit partea a II-a a atelierelor fiind posibilă organizarea a cel puțin câte unui atelier pentru fiecare meserie în parte. Sprijinită în permanență de unitățile de construcții ale orașului, interesate în formarea de muncitori calificați, precum și de organismele locale ale administrației de stat, școala a reușit  dotarea cu utilaje, instalații și materiale necesare întregului proces educativ-instructiv.

Marele complex școlar, o adevărată “ Citadelă” a formării tinerilor în una dintre cele mai constant necesare meserii, aceea de constructor, alcătuit din 8 clădiri, era între anii 1980-1990, una dintre cele mai căutate școli ale județului.

Schimbările radicale petrecute după 1990, atât în sistemul de învățământ cât mai cu seamă în economia națională, multe dintre ele nu cele mai favorabile școlilor cu profil tehnologic, au dus la o cădere liberă a numărului de elevi dornici să îmbrățișeze această meserie.

A fost din ce în ce mai dificilă orientarea pe piața muncii pentru ca școala să-și stabilească planuri de școlarizare cât mai potrivite cu cererea acestei pieți, s- au găsit tot mai greu fonduri pentru lucrări de întreținere și reparații, motivația elevilor și nu în ultimul rând a profesorilor  a scăzut.

Școala ridicată cu atâta muncă și dragoste de către elevii ei, unii dintre aceștia acum profesori aici, deținea spațiu școlar excedentar, așadar a fost nevoită să primească începând cu anul școlar 1996-1997 clase cu profil sportiv.
Planurile de învățământ, programul activității acestor clase și nu în ultimul rând personalitatea individuală a copiilor talentați au solicitat o preocupare  mai intensă din partea profesorilor, diriginților și bineînțeles a conducerii școlii.

La sfârșitul anului școlar 1997-1998 în școală erau 32 clase din care: 9 clase liceu cu profil construcții, 4 clase liceu cu program sportiv, 9 clase la școala profesională,  5 clase la școala complementară de ucenici, 2 clase la școala tehnică postliceală.

Asemeni întregului sistem de învățământ românesc, Grupul Școlar Construcții-Montaj, Târgu  Mureș, aștepta cu mare interes introducerea Noului Plan-Cadru în vederea aplicării integrale a prevederilor  Legii Învățământului.

Anul școlar 1998-1999 debutează cu schimbarea directorului ceea ce presupunea introducerea unei politici manageriale noi, conform căreia echipa de directori își propunea în sinteză să promoveze ideile reformei prin aplicarea oportună și riguroasă a tot ceea ce introducea aceasta.
Noul director, ing. Adriana Țibrea, pornind cu un număr impresionant de obiective în față și preocupată în primul rând de optimizarea procesului instructiv-educativ și eliminarea abandonului școlar, s-a bazat pe cultivarea spiritului muncii în echipă care presupune: sociabilitate, flexibilitate, mobilitate, adaptabilitate, conștinciozitate, pasiune, umanism, etc. toate privite prin prisma responsabilității sociale, morale și profesionale a omului de la catedră.

În anul școlar 1998-1999 a fost reintrodusă ca formă de învățământ postliceal, Școala tehnică de maiștri.
S-a introdus o specializare nouă pentru Școala tehnică postliceală și anume aceea de „tehnician restaurări și reparații clădiri », având în același timp clase de tehnicieni proiectanți pentru arhitectură, urbanism și amenajarea teritoriului și de tehnicieni proiectanți pentru construcții.

La solicitarea Școlii generale nr. 6 și cu avizul ISJ, începând cu anul școlar 1998-1999 am primit un numar de 2 clase (la început) iar în anii urmatori 4 clase primare, care doreau să desfășoare un program de invățământ prelungit. Elevii acestor clase serveau masa la cantina școlii și aveau program de lecții dupăamiaza. Aceste clase au ramas in școala noastră pană în anul școlar 2003-2004 inclusiv.

Anul școlar 1999-2000 începe la 1 septembrie prin introducerea în întregul sistem de învățământ preuniversitar românesc a Curriculumului Național care aduce radicale modificări de la încadrarea școlilor în diferitele filiere educaționale, la planuri de învățământ, programe școlare și manuale alternative.

In anul școlar 1999-2000, la sărbătorirea festivă a celor 50 ani de existență, prin Decizia nr. 282-26.11.1999, conform OMEN 4965,  școlii noastre I se atribuie denumirea de „ Grupul Școlar CONSTANTIN BRANCUSI”.
Situația claselor în acel an școlar, pe forme de invățământ, era după cum urmează: Liceu- cursuri de zi: 8 clase cu profil construcții, 9 clase cu profil sportiv, Liceu- cursuri serale 1 clasa, Școala profesională 6 clase, Școala de ucenici 3 clase, Scoala postliceală și de maiștri-seral 4 clase. 

Din toamna anului 2000, clasele cu program sportiv s-au desprins de către noi devenind unitate școlară de sine-stătătoare dar rămânând ca locație în spațiul nostru.
Schimbările radicale din sistemul de învățământ, mai ales la școlile cu profil tehnic și politica educațională dusă de conducerea școlii, au făcut ca  formele de învățământ pe care le avem acum să fie numai la cursuri de zi iar numărul de clase la profilul tehnic construcții să fie chiar mai mare decât în anii in care aveam și clase sportive.

Este binecunoscut faptul că intre domeniile economice care au o dinamică de dezvoltare foarte bună, construcțiile ocupă un loc important.Tehnologiile moderne de lucru solicită astăzi o pregătire profesională pe măsură ceea ce ne îndreptățește sau mai corect ne obligă să luptăm pentru a dezvolta învățământul tehnic in acest domeniu și nicidecum să-l obstrucționăm.
Rezultatele obținute cu elevii la concursurile și olimpiadele naționale și internaționale pe meserii din ultimii ani, ne îndreptățesc să credem că această școală merită toate eforturile noastre și credem că nouă trebuie să ni se alăture toți aceia care de bună credință fiind, recunosc că fără constructori nu pot trăi nici „ ceilalți”

Dârzenia cu care au muncit „înaintașii noștri constructori” pentru a ridica în acest oraș o școală  de tradiție recunoscută la nivel național ca una dintre cele mai valoroase școli de profil, s-a transmis din generație în generație.Ea ne animă și pe noi obligându-ne să-I respectăm tradiția și faima.
Orașul acesta, județul, colțul acesta de țară și toată Europa este împânzită de cei mai bine de 30.000 de absolvenți ai acestei temerare școli. Noi nu avem dreptul să-I trădăm!

De-a lungul timpului, unitatea noastră școlară s-a afirmat ca fiind una în care a primat interesul pentru educarea elevilor în spiritul respectului pentru muncă, pentru profesionalism și calitate pentru a avea absolvenți bine pregătiți, buni meseriați și  absolvenți cu posibilități reale de afirmare. Acesta este unul dintre motivele pentru care  în ultimii ani s-a  înregistrat un aflux constant de elevi către unitatea noastră școlară precum  și datorită meseriilor care s-au diversificat, răspunzând in mare masură nevoilor de calificare resimțite în economia și viața socială a județului.  

Taguri