Istoricul instituţiei

Grupul Şcolar „CONSTANTIN BRÂNCUŞI” a luat fiinţă in anul 1949 ca şcoală profesională de construcţii. Astfel prin “Deciziunea nr. 1112 din 1 octombrie 1949 a Ministerului Construcţiilor se înfiinţează “Şcoala profesională de construcţii A24 Tg.-Mureş”. Aceasta trebuia să aibă 3 clase a câte 40 de elevi pregătiţi în meseriile de: zidari, dulgheri şi fierari betonişti cu predare în limba maghiară urmând ca în anii următori să se extindă cu noi clase şi specializări în limbile română şi maghiară.

Deciziunea nr. 1112 01. X. 1949 prevedea: “Intreprinderea de construcţii civile şi industriale A 24” cu sediul în Tg.-Mureş, Piaţa Stalin nr.53, are în sarcină directă conducerea Şcolii profesionale de construcţii A 24 cu atelierele de instructaj şi căminele sale, din punct de vedere administrativ, financiar şi contabil, având pentru aceasta personalul administrativ de încadrare al şcolii, atelierelor şi căminelor, conform normelor generale ale Comisiei de Coordonare a Învăţământului Profesional…”

Îşi deschide aşadar porţile Şcoala profesională de construcţii A 24 cu sediul în strada Munkácsy Mihály nr.17 (actuala strada Bradului) în clădirea care se găsea pe jumătate în renovare şi aparţinea vechii şcoli franceze private.
Din „Raport de Activitate”  întocmit de către conducerea Şcolii la 20 decembrie 1949 aflăm că: ”Sfatul Popular”, adică Primăria oraşului a pus la dispoziţia şcolii încă o clădire apropiată, potrivită.

În primăvara anului 1950 se pune la dispoziţia şcolii grădina Bürger donată special pentru şcoală, de către Banca de Stat a României. Clădirea şcolii a fost proiectată de directorul de studii al şcolii, domnul Beyer Tivadar iar la ridicarea acestuia au muncit alături elevi şi profesori, personalul nedidactic, clasă, acum partea estică a clădirii nr. I (spre poartă). Anul şcolar 1950- 1951 începe în şcoala cea nouă unde erau amenajate chiar şi dormitoare,  în 3 săli de clasă la etajul II., iar sala de mese se afla pe coridor.Fiindcă numărul elevilor s-a mărit şi majoritatea erau de la sat, s-a menţinut pentru şcoală, ca internat şi clădirea de pe strada Munkácsy.  În anul 1951, atelierele care la început erau sub forma unor barăci foarte mari amplasate la capătul de sus  al cimitirului reformat, sunt mutate în curtea şcolii în zona nordică.

Pentru a asigura elevilor toate condiţiile prielnice pentru învăţătură şi în condiţii de sănătate, se ridică în acelaşi an (1951) clădirea infirmeriei poziţionată paralel cu strada Grigorescu. Baraca ce ţinea loc de ateliere a fost demolată în acelaşi an şi prin munca efectivă a elevilor, care s-au străduit să-şi recupereze ceea ce se putea, s-a ridicat o nouă clădire, cea a atelierelor, care avea 6 săli de atelier, un club cu 150 locuri, iar  la capătul unui coridor s-a amenajat biblioteca.Se ajunge ca în anul 1956 şcoala să deţină cam tot ceea ce avea nevoie: clădire cu 16 săli de clasă, ateliere, cantină, pivniţă  100 m2, birouri, teren de sport, infirmerie.Anii 1962 şi 1963 aduc şcolii o completare cu 12 săli de clasă prin construirea unei noi aripi la clădirea I., aripa ”Guliver ” cum au numit-o ani de-a rândul cei ce au construit-o din cărămida demolată de la magazinul “Guliver” din centru.Planul acestei aripi, realizat tot de domnul Beyer Tivadar, prevedea pe lângă cele 12 săli de clasă şi o sală festivă.

Fără zăbavă, constructorii au clădit mereu, profitând de faptul că pentru ei, cel mai scump element al creaţiei, ?manopera?, era gratuită. Profitând de primirea unor fonduri băneşti, şcoala se angajează să-şi obţină fondurile necesare nu doar pentru ridicarea clădirii, dar şi pentru dotarea în interior cu cele necesare, clădirea II. devine o şcoală modernă cu cabinete şi laboratoare,săli de desen cu şevalete, sală de testare şi amfiteatru.

Se poate afirma că în evoluţia şcolii a existat şi o perioadă în care ritmul construirii a atins punctul culminant. Aceasta a fost perioada anilor 1966-1969, ani în care s-au construit clădirea care adăposteşte cantina şi sala festivă şi clădirea internatului de băieţi cu 600 de locuri (Actualul sediu al I.S.J.Mureş-cedat în 1990 prin decizia nr.57 a Primăriei Tg.-Mureş).

Beneficiind de internat, sală de mese, sală festivă, şcoala a devenit bine cunoscută în reţeaua şcolară judeţeană şi naţională putând  oferi oricăror oaspeţi cele mai bune condiţii de cazare şi masă.

Lipsea din marele complex, o sală de sport. Construcţia ei a început prin 1978, doi ani mai târziu (în 1980) fiind date în folosinţă atât sala cât şi un nou internat cu 280 locuri.

Numărul elevilor şcolii fiind tot mai mare, era necesar mai mult spaţiu pentru instruire practică, aşadar s-a construit partea a II-a a atelierelor fiind posibilă organizarea a cel puţin câte unui atelier pentru fiecare meserie în parte. Sprijinită în permanenţă de unităţile de construcţii ale oraşului, interesate în formarea de muncitori calificaţi, precum şi de organismele locale ale administraţiei de stat, şcoala a reuşit  dotarea cu utilaje, instalaţii şi materiale necesare întregului proces educativ-instructiv.

Marele complex şcolar, o adevărată “ Citadelă” a formării tinerilor în una dintre cele mai constant necesare meserii, aceea de constructor, alcătuit din 8 clădiri, era între anii 1980-1990, una dintre cele mai căutate şcoli ale judeţului.

Schimbările radicale petrecute după 1990, atât în sistemul de învăţământ cât mai cu seamă în economia naţională, multe dintre ele nu cele mai favorabile şcolilor cu profil tehnologic, au dus la o cădere liberă a numărului de elevi dornici să îmbrăţişeze această meserie.

A fost din ce în ce mai dificilă orientarea pe piaţa muncii pentru ca şcoala să-şi stabilească planuri de şcolarizare cât mai potrivite cu cererea acestei pieţi, s- au găsit tot mai greu fonduri pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii, motivaţia elevilor şi nu în ultimul rând a profesorilor  a scăzut.

Şcoala ridicată cu atâta muncă şi dragoste de către elevii ei, unii dintre aceştia acum profesori aici, deţinea spaţiu şcolar excedentar, aşadar a fost nevoită să primească începând cu anul şcolar 1996-1997 clase cu profil sportiv.
Planurile de învăţământ, programul activităţii acestor clase şi nu în ultimul rând personalitatea individuală a copiilor talentaţi au solicitat o preocupare  mai intensă din partea profesorilor, diriginţilor şi bineînţeles a conducerii şcolii.

La sfârşitul anului şcolar 1997-1998 în şcoală erau 32 clase din care: 9 clase liceu cu profil construcţii, 4 clase liceu cu program sportiv, 9 clase la şcoala profesională,  5 clase la şcoala complementară de ucenici, 2 clase la şcoala tehnică postliceală.

Asemeni întregului sistem de învăţământ românesc, Grupul Şcolar Construcţii-Montaj, Târgu  Mureş, aştepta cu mare interes introducerea Noului Plan-Cadru în vederea aplicării integrale a prevederilor  Legii Învăţământului.

Anul şcolar 1998-1999 debutează cu schimbarea directorului ceea ce presupunea introducerea unei politici manageriale noi, conform căreia echipa de directori îşi propunea în sinteză să promoveze ideile reformei prin aplicarea oportună şi riguroasă a tot ceea ce introducea aceasta.
Noul director, ing. Adriana Ţibrea, pornind cu un număr impresionant de obiective în faţă şi preocupată în primul rând de optimizarea procesului instructiv-educativ şi eliminarea abandonului şcolar, s-a bazat pe cultivarea spiritului muncii în echipă care presupune: sociabilitate, flexibilitate, mobilitate, adaptabilitate, conştinciozitate, pasiune, umanism, etc. toate privite prin prisma responsabilităţii sociale, morale şi profesionale a omului de la catedră.

În anul şcolar 1998-1999 a fost reintrodusă ca formă de învăţământ postliceal, Şcoala tehnică de maiştri.
S-a introdus o specializare nouă pentru Şcoala tehnică postliceală şi anume aceea de „tehnician restaurări şi reparaţii clădiri », având în acelaşi timp clase de tehnicieni proiectanţi pentru arhitectură, urbanism şi amenajarea teritoriului şi de tehnicieni proiectanţi pentru construcţii.

La solicitarea Şcolii generale nr. 6 şi cu avizul ISJ, începând cu anul şcolar 1998-1999 am primit un numar de 2 clase (la început) iar în anii urmatori 4 clase primare, care doreau să desfăşoare un program de invăţământ prelungit. Elevii acestor clase serveau masa la cantina şcolii şi aveau program de lecţii dupăamiaza. Aceste clase au ramas in şcoala noastră pană în anul şcolar 2003-2004 inclusiv.

Anul şcolar 1999-2000 începe la 1 septembrie prin introducerea în întregul sistem de învăţământ preuniversitar românesc a Curriculumului Naţional care aduce radicale modificări de la încadrarea şcolilor în diferitele filiere educaţionale, la planuri de învăţământ, programe şcolare şi manuale alternative.

In anul şcolar 1999-2000, la sărbătorirea festivă a celor 50 ani de existenţă, prin Decizia nr. 282-26.11.1999, conform OMEN 4965,  şcolii noastre I se atribuie denumirea de „ Grupul Şcolar CONSTANTIN BRANCUSI”.
Situaţia claselor în acel an şcolar, pe forme de invăţământ, era după cum urmează: Liceu- cursuri de zi: 8 clase cu profil construcţii, 9 clase cu profil sportiv, Liceu- cursuri serale 1 clasa, Şcoala profesională 6 clase, Şcoala de ucenici 3 clase, Scoala postliceală şi de maiştri-seral 4 clase. 

Din toamna anului 2000, clasele cu program sportiv s-au desprins de către noi devenind unitate şcolară de sine-stătătoare dar rămânând ca locaţie în spaţiul nostru.
Schimbările radicale din sistemul de învăţământ, mai ales la şcolile cu profil tehnic şi politica educaţională dusă de conducerea şcolii, au făcut ca  formele de învăţământ pe care le avem acum să fie numai la cursuri de zi iar numărul de clase la profilul tehnic construcţii să fie chiar mai mare decât în anii in care aveam şi clase sportive.

Este binecunoscut faptul că intre domeniile economice care au o dinamică de dezvoltare foarte bună, construcţiile ocupă un loc important.Tehnologiile moderne de lucru solicită astăzi o pregătire profesională pe măsură ceea ce ne îndreptăţeşte sau mai corect ne obligă să luptăm pentru a dezvolta învăţământul tehnic in acest domeniu şi nicidecum să-l obstrucţionăm.
Rezultatele obţinute cu elevii la concursurile şi olimpiadele naţionale şi internaţionale pe meserii din ultimii ani, ne îndreptăţesc să credem că această şcoală merită toate eforturile noastre şi credem că nouă trebuie să ni se alăture toţi aceia care de bună credinţă fiind, recunosc că fără constructori nu pot trăi nici „ ceilalţi”

Dârzenia cu care au muncit „înaintaşii noştri constructori” pentru a ridica în acest oraş o şcoală  de tradiţie recunoscută la nivel naţional ca una dintre cele mai valoroase şcoli de profil, s-a transmis din generaţie în generaţie.Ea ne animă şi pe noi obligându-ne să-I respectăm tradiţia şi faima.
Oraşul acesta, judeţul, colţul acesta de ţară şi toată Europa este împânzită de cei mai bine de 30.000 de absolvenţi ai acestei temerare şcoli. Noi nu avem dreptul să-I trădăm!

De-a lungul timpului, unitatea noastră şcolară s-a afirmat ca fiind una în care a primat interesul pentru educarea elevilor în spiritul respectului pentru muncă, pentru profesionalism şi calitate pentru a avea absolvenţi bine pregătiţi, buni meseriaţi şi  absolvenţi cu posibilităţi reale de afirmare. Acesta este unul dintre motivele pentru care  în ultimii ani s-a  înregistrat un aflux constant de elevi către unitatea noastră şcolară precum  şi datorită meseriilor care s-au diversificat, răspunzând in mare masură nevoilor de calificare resimţite în economia şi viaţa socială a judeţului.