Peşterea Polovragi se află în Valea Olteţului, la 200 de m de la intrarea în Cheile Olteţului. Accesul la peşteră se face din Râmnicu Vâlcea (oraş curat, şi frumos) - Horezu - comuna Polovragi.
Mănăstirea "Polovragi" este un reper bun, pentru cei care se hotărăsc să viziteze această splendoare a naturii, căci vor găsi peştera la aproximativ 1 km distanţă de mănăstire, mergând pe drumul forestier.
Acesta este primul meu drum spre Oltenia, la peştera Polovragi. Satul Polovragi mi se pare modest, cu câteva magazine mixte, prăfuite, unde pe rafturi se găsesc doar câteva conserve şi tutun ieftin. Sătenii de aici se pot mândri şi cu o cafenea numită "Fan", unde bem şi noi o cafea şi ascultăm muzica preferată a sătenilor de aici, pe Taraf TV. Prea mult nu rezistăm în localul acesta extrem de rustic, ca să mă exprim cenzurat, mai ales după ce aflăm şi de toaleta turcească "foarte periculoasă".
Ne hotărâm să pornim spre peşteră, dacă tot am venit până la Cheile Olteţului. Peştera o vizităm ca invitaţii Clubului Speo, Focul Viu, astfel putem ajunge şi în galeriile în care turiştii nu au acces. Peştera este destul de lungă, circa 11 km, din care traseul deschis turiştilor are 800 de m. Partea vizitabilă a peşterii este frumoasă, parţial luminată, cu tavanul înalt, unde putem zări şi câteva concreţiuni interesante: stalactite şi stalacmite. Uitându-mă la frumuseţile acestei peşteri, mă gândesc că locaţia este potrivită pentru o excursie cu elevi de şcoală generală sau de liceu.
Peştera nu e dificilă din punct de vedere a technicii de coardă, nu ne trebuie coardă deloc! În schimb e ca o scorbură labirintică, plină de târâş, cu tavanul foarte jos. După o oră mers târâş şi în patru labe, ajungem în lumea stalactitelor şi stalagmitelor. Mă uimeşte cât de bine e păstrată peştera.
Nu reuşim să vizităm toate galeriile descoperite până acum, deşi suntem înăuntru de 3-4 ore deja. Ieşind la suprafaţă nu pierdem ocazia să vorbim cu sătenii, poate mai aflăm de legendele care înconjoară peştera.
Aflăm de la bătrânii satului că în Peştera Polovragi a trăit Zamolxe, zeul dacilor. După cucerirea Daciei, Zamolxe, de supărare, s-a retras în peşteră. Lacrimile lui s-au transformat în stalacmitele şi stalactitele, acele concreţiuni inedite, care fac peştera una dintre cele mai furmoase din ţară. Întradevăr cercetările arheologice ne arată că deasupra peşterii era o cetate dacică.
Ne pare rău că trebuie să părăsim Cheile Olteţului şi să ne întoarcem în oraşul aglomerat, căci peştera Polovragi, oferă turistului o aminitire greu de uitat, iar trecând partea vizitabilă domenşete liniştea şi întunericul absolut.
Peştera este deschisă între orele 9-17. Taxa de intrare este 5 RON.