Evenimente martie - aprilie 2010

I. Ca să lămurim un lucru: oriceet ai eencerca să edulcorezi eentrebarea, ea rămeene tedennţioasă, mai ales prin formulare. Faptul că pui apoi sub semnul eentrebării aprobarea comentariului e aproape jignitor. cen general. cen particular, eu nu mă simt jignit, căci te cunosc – şi mai degrabă mă amuză eencercarea de sugestie nepoliticoasă. Dar să nu lungesc punctul unu, căci al doilea e mult mai lung. Aici vreau doar să-ţi subliniez că nu m-am enervat, nu m-am supărat, dimpotrivă.II. Şi aici eeţi răspund pe (sub)puncte, aşa că răbdare. Merg pe structură academică een răspunsul ăsta . Uite-aşa:II.1. La primele cărţi publicate la Polirom, am avut referenţi. cen privinţa Circului nostru, de exemplu, cartea nici nu era oferită Editurii Polirom, ci era een programul Editurii Allfa, mi se trimisese deja contractul pentru semnat. Am făcut asta pentru că eram angajat la Polirom şi mi s-a părut că nu se cuvine. censă Silviu Lupescu, directorul editurii, a aflat direct de la referenti, fără ştirea mea, că am acea carte, aşa că mi-a cerut-o. Şi, peenă la urmă, am renunţat la contractul (din fericire, eencă nesemnat) cu Allfa.II.2. cen cazul meu de ACUM, se aplică o „clauză de eencredere” care e aplicabilă oricărui alt autor Polirom. După ce un autor are cel puţin două cărţi publicate la noi care s-au bucurat de succes, o a treia carte e publicată fără referenţi, deci foarte uşor. E adică un autor confirmat, nu mai are cum să „eenteempine greutăţi”, vorba ta. Să luăm acum cazul meu: ce zici, ceend ai la cartea anterioară peste 50 de cronici (din care 45, să spunem, favorabile), ceend eşti nominalizat cu ea la trei premii importante, ceend ai deja patru-cinci traduceri şi altele een curs, ceend ai veendut tot tirajul, poţi considera că ai avut succes dpdv editorial? Am, adică, dreptul să mă număr printre acei autori care să nu mai „eenteempine greutăţi”? Nu seent la prima carte, Gabriel, aşa eenceet să poţi sugera că mi-am „rezolvat” publicarea.II.3. Nu eşti singur, să ştii. Ca tine mai seent mulţi care mormăie pe sub mustăţi mai mult sau mai puţin răutăcioase: eeşi publică singur cărţile. Ba mai apare, de sub aceleaşi mustăţi, şi ceete-un huo! Care-i concluzia? Mie eensumi eemi face – een prezent – mai mult rău publicarea la Polirom (inclusiv prin faptul că-s singurul autor care nu poate fi promovat een străinătate, căci de această parte de promovare mă ocup eu! – iar een faţa unor editori străini nu-ţi poţi lăuda propria carte). Şi-acum vine şi explicaţia: de ce totuşi eemi public aici cărţile? Paranteză mai eenteei: am avut numeroase oferte de la alte edituri, le-am refuzat pas cu pas. Revenim la „de ce”. Pentru că e logic că, fiind coordonator al unei colecţii la Polirom şi răspunzeend, een general, de-o consistentă parte a literaturii rome2ne publicată aici, nu vreau să mă supun (eu şi să supun editura) altor mustăţi răutăcioase care ar strecura een reenjetul de sub ele vorbe precum: păi, dacă nici Teodorovici nu are eencredere să publice la editura al cărei angajat e, de ce să publice alţii? Cu toate variantele. Ca o concluzie a subpunctului, pentru a-ţi fi clar: prefer să-mi accept anumite frustrări care mă privesc doar pe mine şi literatura mea, deceet să fiu nevoit să eenfrunt comentarii răutăcioase ateet een privinţa mea, ceet şi a muncii mele de editor. Mă geendesc că eenţelegi II.4. E un punct een care mă repet, dar eel vreau aici, la final. Am avut, aproape pe fiecare carte, şi alte propuneri de publicare. N-am să neg eensă că succesul unor cărţi anterioare (nu unul eennebunitor, unul modest – dar de care personal m-am bucurat) se datorează een mare măsură şi Editurii Polirom. Faptul că am publicat Circul nostru vă prezintă: aici a eensemnat enorm. Şi a fost o decizie (luată een ora a 24-a) extrem de benefică. Pe-atunci, mai nimeni nu ştia că-s angajat al editurii şi am avut parte totuşi de numeroase cronici favorabile, chiar entuziaste. Am eenţeles atunci ce eenseamnă să fii publicat la o editură mare. Dar reiau ce-am spus la eenceput: n-a fost vorba de nici un favoritism. Iar după, mi-am trimis o nouă carte, după ce am şters numele şi titlul din fişier, la referenţi. Am avut referate pozitive, recomandări de publicare. Ştiu deci (măcar personal, căci mulţi se bucură şi se vor bucura să se lanseze een teorii ale conspiraţiilor) că am procedat foarte corect een ceea ce mă priveşte şi n-am avut parte de nimic een plus faţă de numeroşi alţi autori ai Editurii Polirom. Iar asta eemi asigură cuget eempăcat, o spun fără nici o reţinere.II.5. Dincolo de insinuări (te rog: een numele inteligenţei ameendurora, nu te obosi să le negi), eeţi mulţumesc pentru eentrebarea asta. Subiectul, een ciuda conştiinţei mele eempăcate, rămeene sensibil pentru mine. Şi aveam nevoie să mă „răcoresc” relueend aici povestea relaţiei dintre mine, ca scriitor, şi Polirom.