Tânăra generație față în față cu literatura

Echipa de tineri jurnaliști de la Cultura în Mureș și-a propus în această toamnă să abordeze un aspect important legat de predarea și învățarea limbii și literaturii române din liceele târgumureșene și anume: investigarea prezenței scriitorilor contemporani în manualele și programele școlare, dar mai ales în activitățile didactice efective. Care sunt criteriile după care se aleg manualele școlare, cât de importante sunt ele în activitatea de predare, care sunt metodele prin care profesorul de română reușește să apropie tânăra generație de literatura contemporană, cât și cum se mai citește astăzi sunt doar câteva din întrebările la care s-au căutat răspunsuri chiar din interiorul instituțiilor școlare.
 
Tocmai materialele educaționale indispensabile în activitățile didactice se cer a fi revizuite pentru a răspunde nevoii actuale de lectură și re-lectură a tinerei generații.
 
Alegerea manualelor de limba și literatura română, așa cum este și firesc, se realizează după principiul calității informației. La o privire mai atentă, tocmai acest intrument esențial este defectuos privind stimularea interesului elevului pentru literatura timpului său. „Daca ne referim la scriitorii de după anul 1980 , textele literare semnate de aceștia sunt reprezentate destul de anemic. Programa școlară nu este foarte departe din acest punct de vedere. O mai mare prezență a scriitorilor contemporani este semnalată în programa clasei a IX-a și a XII-a.”, declară Gabriela Iliescu, profesoară de limba și literatura română la Liceul Vocațional „Mihai Eminescu”.
 
Constatăm astfel faptul că tocmai materialele educaționale indispensabile în activitățile didactice se cer a fi revizuite pentru a răspunde nevoii actuale de lectură a tinerilor, din moment ce manualele de limba și literatura română aprobate prin ordinul ministerului, precum și programele școlare în vigoare sunt datate, rămânând valabile multe dintre ele din 2006 (cazul programei pentru clasa a XII-a) în condițiile în care examenul de finalizare a studiilor liceale se schimbă de la un an la altul.
 
Desprea realitatea predării scriitorilor contemporani la nivel liceal aflăm de la prof. Diana Chebuțiu: „în clasa a IX-a, la diferite teme studiate se oferă ca text suport poezii cu temă erotică din opera lui Cărtărescu. Spre finalul ciclului de studiu, în clasa a XII-a, în cadrul literaturii postbelice se studiază poezie și proză postmodernă, însă din numărul de ore alocate acestor lecții se ajunge doar la o simplă menționare a acestora, pentru că în învățământ e cultura pregătirii examenului de bacalaureat pe parcursul întregului an școlar.”
 
„Cred totuși că alienarea aceasta a omului modern e temporară și lectura cărților nu va pieri.” (prof. Gabriela Iliescu)
 
Din fericire, există profesori dedicați misiunii lor, care nu uită să își apropie elevii de literatură: „E o misiune din ce în ce mai grea….. Lumea în care trăim, super tehnicizată, îndepărtează din ce în ce mai adânc elevul de carte, de lectură. Și cu toate acestea, la școala la care predau, am  șansa de a avea elevi care citesc, care îmi cer titluri și sugestii de lectură. Cred totuși că alienarea aceasta a omului modern e temporară și lectura cărților nu va pieri. Apropierea elevilor de cărți o realizez oferindu-le modele veritabile și exemple demne de urmat.” (Gabriela Iliescu)
 
Un alt mod de a apropia conștient elevii de carte se realizează prin intermediul “unor cercuri de lectură, a unor activități de omagiere a anumitor scriitori,  a săptămânii lecturii sau a acțiunilor bogate din cadrul bibliotecii școlare”, conform spuselor doamnei prof. Aurora Stănescu, dir. adj a Colegiului Național “Unirea”.
 
În viziunea dânsei, “elevii uniriști, chiar citesc”.
 
“Comprehensiunea textelor contemporane este strâns legată de încadrarea lor în întreg registrul literaturii române.” (prof. Diana Chebuțiu)
 
La întrebarea cât și cum se mai citesc azi scriitorii contemporani în școli ne-a fost de mare ajutor un studiu realizat de prof. Diana Chebuțiu pe această temă. Aplicând metoda chestionarului la două licee, unul cu profil umanist și celălalt cu profil industrial, aceasta a evidențiat următoarele rezultate:
 
În ambele cazuri, pentru 55% dintre elevi timpul acordat lecturii este de mai puțin de o oră pe zi.
 
În timp ce majoritatea elevilor-umaniști își procură cărțile de la librărie sau din alte surse, majoritatea celorlalți merg la bibliotecă.

 
În general părinții tinerilor constituie un exemplu de lector.
 
Majoritatea elevilor se preocupă de procurarea cărților de beletristică.

70% dintre elevi cunosc un scriitor contemporan, Mircea Cărtărescu ocupând un loc fruntaș în acest sens. Alte nume sunt: Mihaela Rădulescu și Ana Blandiana.
 
O proporție de 65% dintre elevii chestionați și-au manifestat dorința de a întâlni un scriitor din diverse motive: pentru un simplu autograf, pentru a afla secretele scrisului sau pentru a afla ce l-a impulsionat să scrie.

Majoritatea își regăsesc ideile/ viziunea asupra vieții în opera unui scriitor studiat la clasă și nu consideră literatura pură ficțiune, ci ca fiind inspirată din fapte reale.
 
Doar 60% consideră că pot fi influențați de conținutul unei cărți în ceea ce privește concepția lor asupra vieții, în timp ce ceilalți susțin contrariul prin faptul că au o concepție bine-stabilită asupra vieții.

Doar 30% dintre elevi ar dori să fie scriitori, ceilalți argumentându-și răspunsul negativ prin răspunsuri în genul: Nu am talentul necesar! sau Nu îmi pot deschide sufletul în fața unei foi albe! Mesajul transmis de 80% dintre elevi cititorilor este, pe de o parte de a citi, și pe de altă parte de a-și trăi viața, punând mai mult accent pe partea spirituală, în special pe sentimentul iubirii.(„De ce nu se citesc scriitorii postmoderni/contemporani?”, studiu realizat de prof. Diana Chebuțiu)
 
Una din soluțiile propuse în vederea dinamizării interesului elevilor a fost aceea a alocării mai multor ore pentru aplicații și analize pe text, precum și „analogiilor pe un portativ cât mai vast al literaturii române. Comprehensiunea textelor contemporane este strâns legată de încadrarea lor în întreg registrul literaturii române.”(prof. Diana Chebuțiu).

Ce rost are să reluăm studiul literaturii de la origini fără a-i căuta actualitatea, fără a avea un punct de comparație cu producțiile culturale de azi?
 
Din păcate, procesul comparativ, analogic, atât de necesar dezvoltării unei viziuni integratoare, este precar și la nivel universitar. Este bizar, aproape de neînțeles, cum în postistorie (folosind termenul impus de unul dintre marii gânditori postmoderni, Gianni Vattimo) se acordă atâta importanță principiului istoric, cronologic în studiul literaturii. Tânărul student ajunge la un contact deplin cu literatura contemporană abia în ultima fază a studiilor sale. Întrebarea este: ce rost are să reluăm studiul literaturii de la origini fără a-i căuta actualitatea, fără a avea un punct de comparație cu producțiile culturale de azi? Cât despre liceeni, cei ce concep documentele educaționale ar trebui să înțeleagă că manualele de limbă și literatură vor influența obiceiurile de lectură ale acestora. Elevii tind să se oprească cu lectura acolo unde se opresc manualele cu studiul cronologic al literaturii. Ce soluții propuneți și aplicați, stimați profesori?
 
Dănuț LUNG

Georgeta MOVILĂ

Alexandra MUSCĂ