Specificul educației adulților în mediul rural

În cele ce urmează ne propunem să supunem atenției o caracterizare a sistemului de educație a adulților din mediul rural românesc. Deoarece preocupările pentru educația adulților prin instituții specializate apar ca fiind specifice și continue în România încă din a doua jumătate a secolului XIX, iar în perioada interbelică se poate spune că au atins un moment de vârf, am considerat necesar, ca în prima parte a lucrării, să ne oprim asupra valorilor trecutului, pentru că acestea merită și trebuie să fie parte a prezentului și viitorului vieții noastre culturale, prin puterea lor evocatoare.

 

A doua parte a lucrării este dedicată unei analize a sistemului actual de educație a adulților din mediul rural cu accent pe elementele de continuitate și discontinuitate care au apărut în evoluția instituțiilor de educație a adulților. Plecând de la o serie de constatări și având în vedere, în mod prioritar, date obiective privind starea actuală de funcționare a instituțiilor de educație a adulților din mediul rural, lucrarea se finalizează prin prezentarea unor strategii de optimizare a sistemului rural de educației a adulților.

Înainte de a trece la expunerea propriu-zisă a temei, se impun câteva precizări în legătură cu mediul rural românesc.
România continuă sa fie cunoscută ca „cea mai rurala țară” din Europa, statisticile arătând că aproape jumătate din populația țării este reprezentată de populație rurală, respectiv peste 10 milioane persoane (47% din cele 21,7 milioane recenzate în luna martie 2002 Recensământul populației și locuințelor din 18 martie 2002, INS, 2003) și că peste 45% din populație este implicata în activități rurale (în rural se găsesc 44% din gospodăriile populației din România, iar într-o bună parte din ele se cultivă pământul sau se cresc animalele - Condițiile de viață ale populației din România, INS, 2004). În România la nivelul anului 2003 erau declarate 269 orașe și 2.714 comune care reunesc circa 13.000 sate (Anuarul Statistic al României, INS, 2004), numărul localităților rurale fiind într-o continuă creștere în raport cu cele urbane.



Comparativ cu țările U.E., România se situează pe ultimele locuri în privința multor indicatori referitori la condițiile de viață ale populației, iar mediul rural atârnă greu la balanța nefavorabilă în cazul țării noastre. (Alber, Jens; Tony, Fahey Perception of Living Condition in an Enlarged Europe, Fundația pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, Luxembourg, 2004). 

În ultimii 17 ani (perioada de tranziție a României) s-au adâncit foarte mult discrepantele rural - urban: un nivel scăzut al veniturilor dublat de o mare insecuritate a acestuia; condiții precare de sănătate – speranța de viață este cu 2 ani mai mica decât în zonele urbane; posibilitate mai redusă de acces la serviciile de sănătate, un nivel mai scăzut de educație și un număr mai mare de tineri ce abandonează școala; nivel mai redus de confort cu  o sărăcie mai severă decât în urban.


Diferența de nivel educațional între populația urbană și cea rurală este și mai evidentă dacă ținem cont de datele statistice: la nivel național, 44,6% procentul populației rurale fata de 80,3% procentul populației urbane implicate în procesul educațional la toate nivelurile (conform UNDP, 2001-2002).



Majoritatea acestor probleme cu care se confruntă populația rurală din România solicita acțiuni de politică educațională apte să determine o îmbunătățire consistentă a universului educațional rural, a cărei finalitate nu poate fi alta decât creșterea calității vieții în mediul rural prin reducerea discrepanțelor sociale și educaționale dintre rural și urban.

Acestea sunt doar câteva dintre premisele care au stat la baza elaborării prezentei lucrări, orientată spre analiza unor elemente de continuitate și discontinuitate privind educația adulților din mediul rural prin intermediul instituțiilor sale. Obiectivul principal al lucrării îl constituie redescoperirea specificului educațional rural, în scopul repunerii în valoare a patrimoniului spiritual românesc caracteristic comunităților rurale tradiționale și a sincronizării lui cu valorile prezentului.



Pentru a descifra transformările care au avut loc în decursul timpului, de un real folos au fost investigațiile de teren realizate în zona rurală transilvăneană a României.  În cadrul acestora interviurile cu bătrânii satelor și analiza unor arhive sătești au scos cel mai bine în evidență valorile educaționale ale trecutului. Acestea ne-au interesat în mod deosebit deoarece istoria educației rurale reprezintă fundamentul în înțelegerea stării actuale și mai ales pentru elaborarea proiectelor de acțiune în lumea satelor românești.

 

BIBLIOGRAFIE

  • Cîmpean, E.A. (2005), Instituții rurale de educație, Cluj Napoca: Editura Risoprint
  • Miftode, V. (2003), Tratat de metodologie sociologică, Iași: Editura Lumen;
    Șoitu, L. (coord.) (2003), Instituții de educație a adulților. Atribuții și competențe, Iași: Editura Spiru Haret
  • Jens, A., Fahey, T. (2004), Perception of Living Condition in an Enlarged Europe, Foundation for the Improvement of Living and Working Condition, Luxembourg
  • Soitu, L., (coord.) (2003), Institutions of Adult Education. Specifics and characteristics. Iași: Spiru Haret Publishing House
    ***Census of the population and the residences from 18th March 2002, INS, 2003
    ***Conditions of life of the population in Romania, INS, 2004
    ***Anuarul statistic al Romaniei, INS, 2004


Conf. univ. dr. Elena-Adriana Tomulețiu
Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș