TOATE RESURSELE

Învață să desenezi pas cu pas!

Pedagogia critică, pedagogia speranței

Pedagogia critică, pedagogia speranței

Pedagogia critică, pedagogia speranței

Libertatea și democrația se nasc din oprimarea maselor. Conceptul pedagogiei critice provine din America, bazându-se pe principiile filozofice al lui Paulo Freire. În renumita lui carte „Pedagogy of the Oppressed,” el ne dovedește existența unei forme de control social, aproape invizibil, numită hegemonie, exercitată de cei aflați la putere. Un loc bun pe scara socială oferă avantaje de nerefuzat. Cea mai bună metodă de a păstra aceste privilegii este constrângerea prin manipulare a oamenilor de rând.

 

Principalele obiective ale pedagogiei critice, definite de Ira Shor pleacă de la asigurarea șanselor egale în viață. Scopul educației este impunerea unei conștiințe critice în fața celei mercantile, promovarea democrației studiind dictatura și descurajarea stereotipiilor. Cunoașterea, autoritatea și puterea sunt într-o relație strânsă. Instituțiile de învățământ aplică cu mare drag hegemonia, consolidând stereotipiile și obiceiurile culturii existente. Procesul instructiv-educativ al pedagogiei clasice este asemănat cu o bancă, definit ca o tranzacție a cunoștințelor, unde cadrul didactic este „proprietarul băncii”, cu un statut social superior, iar elevii au rolul de „clienți”, aflați într-o poziție inferioară.

 

„Fă exact cum îți dictez!” 

 

Pedagogia critică studiază rolul școlii în menținerea stratificării sociale. Problema centrală cercetată de adepții acestui curent educațional este relația cadru didactic-elev. Mulți pedagogi, din nevoia de a-și păstra imaginea de membru respectat al comunității, abuzează de statutul lor, pretinzând elevilor să se conformeze orbește tuturor regulilor stabilite de ei. Dialogul pedagogic se concentrează pur și simplu pe transmiterea unor informații. Cunoștințele însă se însușesc descoperind lumea în care trăim. Relația dintre pedagog și elev ar trebui să aibă ca scop cunoașterea mediului înconjurător, ambele părți participând activ în procesul educativ.

 

Rolul profesorului, din perspectiva pedagogiei critice, este cel de ghid. Îndrumând elevii, formează din ei adulți creativi, cu un simț critic bine dezvoltat, gata să confrunte eficient problemele vieții. Cât timp elevii stau în bancă nemișcați, în liniște, educație e ineficientă. Progresul apare în momentul când liniștea dispare,  iar elevii îndrăznesc să comunice profesorului gândurile și întrebările lor. 

 

În orice comunitate există grupuri care diferă de majoritate prin modul de gândire, limbă, comportament sau orientare sexuală. Crema societății le condamnă deseori la tăcere, recurgând la hegemonie. Freire ne atrage atenția că discriminarea se datorează și învățământului actual, care încurajează supunerea necondiționată la reguli. Singurul mod de a înlătura șansele inegale în viață este conștientizarea acestui control social subtil. Rezolvarea problemei nu se reduce doar la acceptarea diferențelor și distribuirea în egală măsură a posibilităților, creând astfel o interculturalitate cantitativă. Discriminarea dispare în momentul în care abuzurile de putere pot fi controlate, ajungându-se la o interculturalitate calitativă.

 

Elevii aflați într-o situație nefavorabilă nu pot progresa conformându-se mecanic regulilor. Adulții competenți ai comunității vor fi cei care conștientizează cauza discriminării lor și au voința necesară de a confrunta obstacolele prin externalizarea valorilor individuale. 

 

Profesorul competent nu este atotștiutor și furnizor de informații. El este pentru elevi:

  • un bun ascultător,
  • un ghid care prin adresarea unor întrebări, îi ajută să-și formuleze propriile păreri, sau argumente. Îndrumându-i descoperă împreună rezolvarea problemelor
  • un strateg ce ia în calcul mai mulți factori în analizarea problemelor, lărgind astfel orizontul lor de gândire,
  • izvor de inspirație, stimulându-i să-și găsească propriile forme de exprimare,
  • un gânditor,  încurajându-i să se opună cu chibzuință unor reguli în cazurile bine întemeiate,
  • un sfătuitor, doar când e absolut necesar.

 

 Bibliografie: 

Freire, Paulo, 2007, Pedagogy of the Oppressed, Continuum, New York

Giroux, H. A.,1994, Disturbing pleasures: Learning popular culture, Routledge, New York

Shor, Ira, 1992, Empowering education: Critical teaching for social change, University of Chicago Press, Chicago

Articol scris de  Molnár Imola

Mai găsiți pe site

Cântecele pentru preșcolari

Get the Flash Player to see this player.

Poezii

Crizantema
Poezia Crizantema

Basme populare

Basme populare- Făt frumos cu părul de aur

Făt frumos cu părul de aur

A fost odată într-o pustie mare un pustnic, și petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Și așa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul.

Citește mai departe»

Taguri

Sunteți pro sau contra uniformelor școlare?

Da
Nu
Mă abțin
Nu știu
Rămâi la curent cu noutăţile noastre.
Înscrie-te la newsletter şi iţi vei primi săptămânal un e-mail cu tot ce e nou pe platforma de educaţie

”Mulțumim pentru materiale!”

Kristof Veronica

 ”Materialele didactice sunt foarte frumoase si adecvate pentru varsta prescolara.Felicitari celor care le-au creat!”

Bida  Maria

 ”Frumoasa idee. Multumim pentru tot ajutorul acordat! Aveti idei minunate!”

Marina Vintilescu

Pedagogia critică

Revista Tus - revista online pentru copii