Educația sexuală

Cu ceva timp în urmă citeam ceva critică despre literatura victoriană, mai exact despre elementele sexuale privite cu atâta reținere. Se încerca o nouă abordare a presupusei  frigidități victoriene, ajungîndu-se la concluzia că victorienii, deși nu s-ar zice, acordau o atenție deosebită laturii sexuale, atenție exprimată, în mod paradoxal, prin indiferență, suprimare, în timp ce în societatea de consum, deși  toate aspectele ce țin de latura sexuală sunt atât de vizibile, sau cum s-ar zice „pe toate gardurile”, indiferența e de această dată reală. Sunt ferm convinsă că aproape fiecare om a avut cel puțin o dată în viață sentimentul că e stăpân pe situație, asta până când chiar a fost pus în situația respectivă. Mai mult ca sigur, acesta e și cazul adolescenților atunci când vine vorba de educația sexuală. 

 

Ceea ce îngrijorează e că,  în ciuda metodelor contraceptive atât de variate și de la îndemână, numărul adolescenților care devin „părinți” este alarmant – nu vorbim aici de situația altor țări din Europa sau din S.U.A, ci de România.

 

Înainte de a fi discutată la școală, în cadrul unor ore speciale, sau chiar în cadrul orelor de consiliere și orientare (dirigenție), educația sexuală trebuie făcută acasă, întrucât e cert că ignorarea acestei probleme nu duce la rezolvarea ei de la sine. Tind să cred că unul din motivele pentru care numărul sarcinilor sau al bolilor cu transmitere sexuală a crescut în ultimul timp este tocmai această credință a părintelui că adolescentul are acum la dispoziție extrem de multe surse de unde poate învăța, și deci, clasicele discuții stânjenitoare pot fi evitate.

 

Discuțiile de acest gen nu trebuie evitate, din contră, numai ele asigură și verifică informarea corectă a adolescenților.  Iar dacă părinții nu reușesc sub nicio formă să treacă peste stânjeneală, pot recurge totuși la metode ceva mai discrete de genul „plasării” accidentale a unor pliante, cărți, reviste în camera adolescentului. Orele de dirigenție necesită, la rândul lor, o pregătire extrem de minuțioasă, și eventual apelul la un specialist. Însă aspectul informării adolescenților cu privire la metodele contraceptive trebuie dublat de o conștientizare reală a ceea ce implică începerea vieții sexuale... poate că ar trebui schimbată ordinea, mai întâi conștientizarea și apoi informarea.

 

Psihologii și consilierii școlari, evident, cu sprijinul diriginților, ar trebui să aplice în rândul adolescenților chestionare mai variate pe această temă, dar să și prezinte în fața elevilor concluziile la care au ajuns. Imperativitatea conștientizării responsabiltăților pe care le preupune o viață sexuală activă se datorează „bombardării” permanente cu materiale de factură sexuală – filme, reclame, reviste, internet, ținută vestimentară, etc, așa încât e cam greu să reziști tentației, mai ales dacă adăugăm aici și factorii de ordin biologic (dezvoltarea fizică timpurie sporită de alimentația concentrată).

 

E de datoria părinților, a profesorilor și a psihologilor și consilierilor școlari să „bombardeze” la rândul lor cu informații complexe ce nu interzic, ci prezintă opțiuni: opțiunea de a te bucura încă de copilărie, respectiv adolescență, opțiunea de a mușca din fructul oprit, dar pe deplin conștient de consecințe, și opțiunea „gustului amar” ca urmare a alegerii „fructului oprit”, fără a cunoaște implicațiile.


Ar mai trebui să atragem atenția și asupra faptului că rolul femeii românce s-a schimbat, ea nu mai este o simplă mașină de produs ființe umane, nu mai e nici gospodina din anii ”™80, ci la rândul ei o ființă care are obligația de a se cultiva și accede pe scara socială, lucruri pe care reprezentanții genului masculin îl fac. Legislația actuală a României nu protejează mamele singure, cu atât mai puțin mamele adolescente, astfel încât un copil nu poate fi doar produsul curiozității sau aventurii.

 

Poate că n-ar strica dacă la orele de dirigenție s-ar recita poezii (în care e descris sentimentul iubirii sau pur și simplu iubita) și s-ar studia nudurile lui Degas... poate în felul acesta tânăra generație ar regăsi feminitatea și plăcerea florilor primite, poate o simplă plimbare pentru a privi culorile feerice ale unui apus poluat va ajunge să conteze mai mult decât „expunerea” într-o decapotabilă pregătită de accident.    
 

Bibliografie: Fowles, John, Iubita locotenentului francez, Iasi: Polirom, 2002   

 

de Corina Roșca, profesoară de limba engleză

Acordă o notă

Media Rating: 5.0/10 (total: 37)

Taguri