Metoda proiectelor în educația copiilor acasă
Mulți dintre noi am văzut o singură metodă de predare-învățare, ceea pe care am experimentat-o ca elevi. Când mă gândesc la anii petrecuți în școală, o singură imagine îmi vine în minte: toți elevii stau în bancă, scriu după dictare, iar profesorul citește la catedră din notițe, cu un glas monoton. Este bine de știut, că în perioada comunismului educația din România s-a desfășurat în grupuri mari. Nu era ieșit din comun să fie 30 de copii de 3 ani în grupa mică, sau 30 de elevi într-o clasă de școală elementară. Deși, după 1989 s-a modificat, s-a remodificat, și s-a reactualizat legea învățământului, profesorii lucrează în continuare cu grupuri mari. Metodele și toată pedagogia devine mai rigidă când un singur om este nevoit să educe un colectiv mare de elevi. Greșim când luăm aceste metode didactice drept exemple, pentru a ne educa copiii acasă. Faptul că la școală se învață numerele scriindu-le în caiet, nu e neapărat singura metodă învățare. E doar cea mai comodă pentru profesori.
Învățarea este o acțiune de cercetare și acțiune practică, care are o finalitate practică, spune William H. Kilpatrick, fondatorul acestei metode, numită metoda proiectelor. Tot ceea ce îi învățăm pe copii trebuie să aibă un scop. Nu e deajuns să memoreze copilul o informație, e necesar să știe să o aplice și în practică. Finalitatea despre care vorbeam mai înainte se referă la o temă de cercetare orientată spre atingerea unui scop bine precizat, adică un proiect. Învățarea prin realizarea de proiecte reprezintă un mod mai cuprinzător de organizare a procesului de învățământ, prin care pot fi satisfăcute cerințele unei educații pragmatice, în spiritul acțiunii și independenței în gândire.
Vă dau un exemplu concret. De ce să-l învățăm pe copil să recunoască formele geometrice? Răspunsul nu e doar ca să-i dezvoltăm gândirea logică, (scop la care se oprește în general educația clasică), ci să fie capabil să folosească aceste noțiuni în activitatea lui zilnică: să deseneze un câine, să facă prăjituri arătoase, să construiască un castel etc.
Cum aplicăm această metodă acasă?
1. Pasul I. -definim un scop, de ex. deosebirea formelor geometrice
2. Pasul II. - realizarea scopului prin diferite proiecte Alegem noi, sau chiar îl rugăm pe copilaș, să aleagă o temă relativ cuprinzătoare, pe care o realizează în forme variate de studiu, de investigație și de activitate practică, fie individual, fie împreună. Aceste teme nu sunt doar exerciții simple ca fișele de lucru. Implică, mult mai mult, trecerea frontierelor dintre științe, făcându-l pe copil să înțeleagă relațiile cauză-efect.Iată câteva exemple concrete de proiecte pentru realizarea scopului propus mai sus.
Proiectul 1. Caietul de amintiri - decupăm forme geometrice pentru a orna un caiet de amintiri
Proiectul 2. Cadou pentru cei dragi- creăm o jucărie pentru un nepoțel mic
Proiectul 3. Surpriză pentru bunica- facem fursecuri cu diferite forme geometrice
Proiectul 4. Pictură - creăm ștampile cu formele geometrice
Proiectul 5 Jucării noi – creăm un puzzle, decupând un dreptunghi în mai multe forme mici
Proiectul 6. Cort adevărat – creăm un cort improvizat din bucăți de material textil și bețe de lemn
Dacă reușesc să salvez măcar un copilaș de ”multele ore de studiu pe scaun” , am câștigat cu toții un viitor adult cu inițiativă, căruia nu o să-i fie greu nici o clipă să pună teoria în practică.
Mult succes tuturor!
Articol realizat de Imola Ognean - profesor preșcolar
