Pledoarie pentru o altă strategie de implementare a învățământului electronic

Partea IV - Argumente și o posibilă nouă abordare

Democrația (din învățământ), înglobează unul dintre principiile esențiale pentru maximizarea impactului educațional, cel care se referă la șansele egale. Acest principiu va trebui modificat. În democrația educațională șanse egale nu înseamnă acces în timp egal la resurse (de ex. 2 ore pe săptămână pentru fiecare elev – aceasta fiind strategia actuală exprimată practic prin dotarea cu laboratoare informatice) ci acces în timp indefinit la aceleași resurse pentru fiecare elev. Nu toți suntem construiți la fel și ne interesează aceleași cunoștințe. Ca urmare, timpul de asimilare diferă.

Actualul program de informatizare a școlilor este bun până la un punct după care se poate spune că este greșit. Nu numai școlile trebuie informatizate (până la un anumit grad) ci și elevul. Fiecare elev trebuie să dețină propriul computer mobil (UMPC) pe care îl folosește în educația personală (la școală și acasă) ca o unealtă de maximă importanță:

- o dată fiindcă va fi depozitară temporară a creațiilor personale care poate vor deveni contribuția personală la cunoștințele civilizației actuale și viitoare;

- a doua oară fiindcă va fi modalitatea prin care va avea acces continuu la simulări(lecțiile și laboratoarele virtuale) preluate din viața reală la care poate nu ar avea acces în contextul capabilităților materiale de care dispune;

- a treia oară fiindcă permite conectarea rapidă la repository-ul universal de cunoștințe al omenirii - internetul.

În contextul gradului de maturizare prin care civilizația și în mod particular fiecare individ trece la momentul actual, posesorul mai trebuie să înțeleagă importanța acestei unelte, dependența sa de ea. UMPC-ul nu trebuie să fie un bun ușor de câștigat dar nici extrem de greu, ci doar atât de greu cât își poate permite un elev. Responsabilizarea elevilor este un exercițiu util pentru a învăța să prețuiască mai mult efortului depus de părinți și pentru a experimenta o mai bună autocunoaștere. De asemenea ținând seama de principiul conform căruia „ce se câștigă greu, se prețuiește”, accesul oferit pe tavă la computerele performante de la școală este greșit. Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să existe computere performante la scoală. Acestea trebuie să existe pentru a oferi celor mai buni șansa de a accede la excelență sau pentru a ajuta la dezvoltarea de noi materiale pedagogice sau proiecte utile colegilor lor. Un UMPC datorită limitării puterii de calcul poate creea elevilor nevoia de acces la o mai mare putere computațională pentru proiectele proprii și motivare pentru a lupta să primească acces în general la mai mult decât posedă.

Aș dori să supun atenției dumneavoastră o nouă viziune asupra conceptului de Laborator informatic. Un asemenea laborator în concepția mea și după cum ar trebui să sugereze dealtfel și sintagma „laborator informatic”, trebuie să fie sanctuarul unde se întâmplă lucruri deosebite, cu caracter experimental, acoperind cât se poate de mult din domeniul IT, către care fiecare este atras datorită activităților interesante care se pot desfășura acolo. Trebuie să fie mult mai mult decât o colecție de computere și software, legate în rețea cu un server. Un laborator informatic trebuie să conțină variate unelte pentru experimentare și creație, a căror bază suport este IT-ul. Un laborator TIC trebuie să evidențieze prin diversitatea domeniilor acoperite, importanța IT-ului în știință și creație, trebuie să deschidă mintea elevilor asupra oportunităților care îi așteaptă în noua SI-SC.

Computerele individuale (mă refer la cele care ar trebui să le aibă fiecare elev la școală):

- trebuie să fie mobile pentru a permite posesorului să își ducă cu el resursele, practic va fi e-ghiozdanul personal;

- trebuie să fie cât se poate de ieftine dar nu trebuie sa fie ușor de procurat;

- trebuie să aibă un consum extrem de redus pentru a evita modificările rețelelor electrice existente și consumul energetic global datorat introducerii la scară largă;

- trebuie să aibă o putere de calcul moderată, doar atât cât este nevoie pentru a citi, scrie documente, pentru a se putea conecta la internet sau direct cu alți elevi într-un LAN (rețea WiFi), pentru a putea rula niște unelte strict dedicate procesului de învățare și care au fost create pentru o configurație optimă de învățare, atât din punct de vedere al costului suportabil cât și din punct de vedere al impactului la învățare;

- trebuie să poată fi preconfigurate pentru acces numai în rețelele WiFi acreditate de școală și părinți.

O altă problemă care se poate supune atenției este informația de bază folosită pentru predare: manualele. Sunt depășite, urâte, aglomerate, grele, scumpe, au durată de viață limitată. Mai bine nu s-ar mai tipări, așa statul ar face economii substanțiale. Ar putea Să le facă fișiere pdf sau grupuri de Learning Objects (LO) și să le distribuie prin internet(ceea ce este deja prevazut în documentul elaborat de comisia prezidențială pentru educație), iar copii le vor putea stoca toate pe computerul personal unde își vor ține și temele, referatele, proiectele. Ar avea de cărat mai puțin (un asemenea dispozitiv cântărește sub 1Kg) și nu ar mai trebui să-și bată capul dacă le-au băgat sau nu în ghiozdan înainte de plecarea la școală. În plus dacă un „e-manual” se pierde acesta poate fi descărcat rapid de pe internet sau de la colegii de LAN.

Energia consumată de un astfel de computer (UMPC) este undeva în jur de 10 Watt, care ar duce la un cost energetic minim de aproximativ 35-40 bani/oră și fiindcă are propriul acumulator cel puțin jumătate din energia necesară acestuia pentru a funcționa în timpul orelor se încarcă de acasă și nu are cum pierde datele (cel puțin din cauza căderilor de tensiune), decât dacă s-ar da cu el de perete sau dacă ar fi virusat sau s-ar face formatarea harddisk-ului solid state. Puterea calcul a unui asemenea tip de computer este undeva între un PDA și un laptop de generație anterioară unuia cu CPU dual core.

În ceea ce privește prețul și controlul procurării acestor UMPC-uri ar fi câte ceva de spus.

Prețul trebuie să fie mic pentru ca strategia să poată fi implementată masiv la nivel național și pentru a permite costuri rezonabile pentru service.

Procurarea trebuie tratată asemănător cu obținerea cărții de identitate(CI), pentru care ești amendat fiindcă ai pierdut-o sau ai deteriorat-o și pentru care plătești când ți se acordă.

Motivul adoptării unui asemenea mecanism este același ca în cazul CI - dacă nu poți demonstra cine ești atunci se ridică un semn de întrebare asupra onorabilității și a drepturilor și îndatoririlor de cetățean. În cazul computerului individual nu poți să îți exerciți dreptul la învățare și ca urmare efortul pe care societatea l-a depus cu tine nu poate fi cel puțin reîntors societății. Acest mecanism e important a se desfășura normal deoarece este motorul evoluției civilizației, prin contribuția fiecăruia. Pașii încep cu investiția societății în individ, apoi acesta trebuie să recupereze investiția și în cele din urmă va contribui cu plus valoare.

Un program de finanțarea pentru cumpărarea UMPC-ului va avea nevoie de două componente:

- responsabilitatea părinților de a plăti UMPC-ul. 

- responsabilitatea școlii de a oferi în colaborare cu băncile un program de finanțare în rate care să acopere și costurile adiționale fiecărui UMPC achiziționat prin programul de finanțare + un lot de minim UMPC-uri de rezervă. 

Din considerente de nediscriminare ar trebui ca în scoală să nu se accepte decât aceeași clasă de UMPC-uri.

Funcționarea unui asemenea sistem presupune existența unui mod facil de conectare a UMPC-urilor la rețea. Din fericire acestea, de regulă, dispun sau li se poate atașa un modul de conectare LANWiFi cu care se pot alege câteva posibile tipuri de strategii de interconectare:

A. Toate computerele se conectează într-o singură rețea pe școală. Acces la internet se face printr-un server proxy (un calculator + un software de restricție conținut) care va controla accesul către resursele educaționale de pe internet. Acesta este cazul când lățimea conexiunii la internet a școlii permite un mare număr de utilizatori.

B. Fiecare școală dispune de structura de la punctul A. Diferența este că în rețeaua școlii se vor conecta doar computerele profesorilor acestea fiind pe post de servere proxy pentru rețelele de clasă. Fiecare computer profesoral generează o anumită rețea iar elevii de la ora respectivului profesor se vor conecta în acea rețea.

C. Există ambele variante dar conectarea în rețeaua școlii este permisă numai în pauză pentru elevi.

De asemenea pentru a micșora riscul pătrunderilor neautorizate în rețeaua școlii va fi responsabilitatea școlii să asigure modulele wifi de conectare în LAN. Aceste module vor rămâne la școală și fiecare va avea o modalitate unica de identificare în sistem.

Un asemenea sistem dă posibilitatea elevilor să treacă cu un efort financiar mai mic sau cel mult egal cu cel pentru sistemul tradițional, la un învățământ mult mai aproape de standardele de calitate europeană.

O ultimă soluție pentru micșorarea costurilor la nivel de școală se referă la modalitatea de implementare a aplicației de management a învățării (LMS-ul).

În momentul de față pentru școlile românești existăă disponibil un singur LMS – AeL produs de SIVECO, distribuit gratuit cătreșcolii doar pe CD-uri, pentru ca nu cumva sa ajungă înțării străine,deșii acest fapt se poate produce foarteușor.. Exemplu sunt miile de aplicații care se găsesc pe site-urile ce piratează software și care nu pot fi închise oricât s-ar încerca.

1. Ael este o aplicație LMS ce rulează pe LAN-ul laboratorului informatic pus la dispoziție gratuit cu bani publici.

A. Principalele dezavantaje ale unui asemenea mod de implementare sunt:

- extinderea greoaie dacă nu chiar imposibilă în anumite situații -  implementarea totală la nivelul unei întregi școli necesită cheltuieli importante: 

- la consumul de energie electrică, fiindcă nu poate fi rulat decât pe computere performante, care au un consum electric semnificativ, și care au preț mai accesibil numai în configurație desktop. Laptop-urile sunt prea scumpe. Un calcul exemplificativ poate fi următorul pentru o școală cu 1000 de elevi. Un computer desktop are un consum mediu undeva în jurul a 300Wh/h cu tot cu monitor TFT, adică pentru o zi de școală consuma în medie 300Wh/h x 5h (ore) = 1,5KWh. Pentru 1000 de elevi consumul zilnic ar ajunge la 1,5KWh x 1000 = 1500KWh pentru o singura zi !!!! Costurile devin imposibil de conceput, nu este o soluție de luat în calcul; 

- cu modificarea rețelei de energie electrică pentru a susține conectarea simultană la rețeaua electrică a tuturor computerelor din școală. Puterea instalată ar trebui sa fie 300KW. Pentru a susține o astfel de putere pe lângă puterea deja consumată, școala are nevoie de o linie nouă de alimentare plus modificarea tablourilor electrice și înnoirea circuitelor. Aceste costuri sunt prohibitive; 

- cu serverul necesar pentru a susține 1000 de utilizatori simultani a cărei configurație trebuie să fie mult mai puternică decât computerul desktop furnizat ca server acuma pentru un laborator standard SEI4 (laborator SEI4 - Server: procesor PIV 3 GHz, memorie 1 GB RAM, HDD 2x80 GB.); 

- condiții improprii pentru depozitarea serverelor. 

- legarea de Windows și browser-ul IE din cauza imposibilității de a rula anumite lecții în afara acestui browser datorită unor plugin-uri care nu pot rula pe alte browsere și de aici imposibilitatea de a realiza economii instalând Linux ca sistem de operare și OpenOffice ca alternativă gratuită la MS Office; 

- imposibilitatea de accesare de acasă a lecțiilor stocate în sistem decât numai în eventualitatea conectării permanente a serverului la internet ceea ce implică și o soluție de securitate adecvată pentru acces online; 

- sistem de asistență tehnică cu viteză mică de răspuns; 

B. Avantajul principal pentru un sistem offline este acela că nu are nevoie de internet pentru a funcționa.

2. O soluție alternativă online beneficiază de multiple avantaje:

- management dinamic al capacității de calcul și asistență tehnică centralizată fapt ce duce la economii importante; 

- condiții propice pentru stocarea datelor și depozitarea serverelor – în „data centers” conectate prin legături de mare viteză la internet și care nu mai cade în sarcina școlii; 

- serverul (proxy server-ul) va putea fi de putere mai mică și va exercita doar funcția de protecție, optimizare a rețelei intranet (LAN) (se fac economii considerabile) și posibila conectare a  cu un serviciu de tip „edu adress provider” un serviciu care ar putea configura automat filtrele acestor servere, astfel că vor fi permise la căutare numai site-uri aprobate cu o bună valoare educațională; 

- eliminarea problemelor de asistență tehnică locală (la sediul școlii) legată de software (rămâne doar partea de asistență tehnică legată de hardware și componentele software de rețea – iar pentru aceste componente se poate asigura management de la distanță prin internet); 

- posibilitatea desfășurării lecțiilor virtuale de acasă (când nu se poate veni la școală) mai ales în condiții speciale; 

Un exemplu deosebit este acela al unui posibil scenariu în cazul apariției unei pandemii spre exemplu în cazul gripei porcine (cu virusul A/H1N1); 

Conceptul de clasa virtuală online poate fi integrat mult mai bine cu conceptul de comunitate educațională online:

- posibila integrare a școlilor, claselor, într-o comunitate educațională unde spațiul virtual cu documentele utilizator și uneltele puse la dispoziție vor rămâne pentru totdeauna la dispoziția utilizatorului, nu se pierd dacă acesta trece dintr-o școală în alta sau dintr-un nivel educațional în altul. De asemenea poate fi păstrată legătura cu foștii profesori și colegi în cadrul acestei comunități și poate stabili legături noi. Uneltele pomenite pot fi de diverse categorii/destinații: authoring, management, comunicație, colaborative pe diverse teme - diverse proiecte de cercetare teoretică sau aplicativă, căutare, stocare, simulare, etc. Apoi pot  exista diverse tipuri de servicii: mediere, audit pe diverse teme, traducere, legale, consiliere educațională, meditații, clase virtuale extrașcolare pe diverse teme la libera alegere a întreprinzătorilor, competiții educaționale, jocuri educaționale, ; 

- conectarea firească cu multiple repository-uri de materiale didactice prezente pe diferite meridiane ale globului apelând la servicii de tip registry specializate pe educație; 

În contextul SI-SC, izolarea școlilor de traseele informaționale, în general, trebuie redusă cât se poate de mult întrucât conduce la o mai bună productivitate în domeniul procesului educațional, la un grad mai bun de reutilizare a resurselor și micșorează tipul alocat dezvoltării de noi resurse educaționale. Aceasta trebuie să fie țintă prioritară la nivel general într-un sistem educațional în plină reformare.

***

În încheiere aș dori să reamintesc că întotdeauna calitățile native ale unei comunități sunt resurse strategice ce trebuie puse în valoare pentru o dezvoltare mai rapidă și mai cuprinzătoare a acesteia.

Trebuie remarcate două calități native hotărâtoare de care dispune poporul nostru și care pe undeva sunt rezultatul atâtor secole de habitare la confluența influențelor: perseverența și deșteptăciunea. Eu personal mi-aș dori să nu le ignorăm prin plafonare sau din orgoliu profesional. Aceste două calități sunt premiza pentru obținerea unor rezultate deosebite în domeniul educațional în prima fază și apoi în restul domeniilor ca o consecință a unei bune educații.

Florin Jurca

Glosar

 

LMS – Learning Management System – este denumirea consacrată pentru un software cu ajutorul căruia se poate conduce informatizat procesul de învățământ (asimilare-verificare) în școală>clasă

UMPC – Ultra Mini Personal Computer

MCSI – Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale

MECI – Ministerul Educației Cercetării și Inovării

LO – Learning Objects – este termenul consacrat pentru lecțiile dintr-un sistem de management al învățării (LMS)

LAN – Local Area Network - Rețea locală (de computere)

IT – Information Technologies – Tehnologii Informaționale sau înaltă tehnologie

WiFi – acronim folosit pentru conexiuni de tip radio

Server Proxy – este o aplicație al cărei roluri principale sunt:

- să împiedice accesarea site-urilor care nu corespund politicilor pedagogice;

- să micșoreze traficul pe conexiunea principală la internet prin stocarea locală temporara a paginilor vizitate de computerele dintr-un LAN, astfel că aceleași pagini care vor fi accesate nu vor mai fi servite de site-ul originar ci de serverul proxy, cam la fel cum face local, când i se permite, browserul de pe computer dv. cu paginile html vizitate.

Harddisk – subansamblu al unui computer personal care este folosit pentru stocarea nevolatilă a informațiilor și software-ului necesar funcționării acestuia. Structura sa este formată din suportul magnetic de înregistrare cu motorul care îl rotește cu viteze cuprinse între 5400 și 10000 RPM (rotații/minut), capul de citire cu mecanismul magnetic de antrenare, circuitele de comandă pentru suportul magnetic și capul de citire și interfața de conectare cu PC-ul (mai precis cu placa mamă a PC-ului).

Harddisk solidstate – este un dispozitiv de stocare nevolatilă fără piese în mișcare, practic este o memorie nevolatilă reinscriptibilă de tip flash ce înlocuiește harddisk-urile tradiționale cu structura mecanică ce conțin piese aflate în mișcare. Capacitatea unui asemenea harddisk este mult mai mica decât a harddisk-urilor tradiționale. Capacitatea optimă a unui asemenea HDD solidstate pentru un UMPC poate fi între 2GBytes și 8GBytes. Această capacitate se află în directă relație cu mărimea sistemului de operare și destinația acestui UMPC.

Registry – în acest context poate fi explicat ca un serviciu de listare a unor resurse de pe internet conform cu o anume tematică și/sau funcționalitate.

PDAAsistent Digital Personal

CPUMicroprocesorul

Linux – Sistem de operare free și open source

OpenOffice – Suită de aplicații free și opensource echivalentă cu MS Office.

TIC - Tehnologia Informației și comunicării.