Pledoarie pentru o altă strategie de implementare a învațământului electronic

Partea I - Întrebări de pus și comentarii critice

Cum ar putea avea succes învățarea asistată de calculator, nu mai este întrebarea principală de pus pentru România.

Învățarea asistată de calculator are cu siguranță un anume tip de succes în România, acela care se referă la atractivitatea către elevi. Dacă există la dispoziție materialele educaționale potrivite, nu neapărat extraordinar de bine finisate și chiar mai puțin inventive și tot vor avea succes în procesul de învățământ. Deci nu materialele didactice sunt cheia principală pentru un adevărat succes și nu opintirea financiară la care asistăm în momentul de față din partea statului pentru dotarea școlilor cu tehnică de calcul și software-ul aferent, vor duce la succesul real pe care îl așteptam cu toții, ci o regândire a procesului de implementare ținând seama de realitatea tehnologică actuală, și de evoluția acesteia precum și de posibilitatea găsirii unor noi soluții pentru finanțare.

Modelul actual de tehnologizare nu este suficient de rapid și impactul său nu este cel care ar trebui să fie pentru a ajunge din urmă UE, iar pe de altă parte se fac cheltuieli prea mari.

Partea proastă, dacă mai poate fi încă una, pe lângă cele existente deja, este că banii care se cheltuie se pun în aceleași buzunare tot timpul.

Condițiile pentru a fi admiși la licitații guvernamentale sunt exact așa gândite, numai bine, pentru a putea favoriza pe cei care au mai câștigat de pe urma învățământului, nu contează dacă se prezintă alte soluții mai bune și mai ieftine. Chiar sunt suspectate cele prea ieftine ca fiind neînregulă, ceea ce uneori poate fi adevărat. Dar întrebarea care se pune aici este: „Ce specialist poate face o astfel de afirmație despre ofertele prezentate conform unui caiet de sarcini?”. Cel mai probabil unul slab pregătit, care nu se simte în stare să evalueze corect ofertele prezentate. Iar pe de altă parte, așa e și mult mai simplu, fiindcă nu mai trebuie prea multă analiză și apoi mai este în ecuație și asumarea responsabilității. Pentru a avea certitudinea că nu se încheie o afacere proastă(deși nimic nu este sigur 100%) mai bine apelează la furnizori anteriori, firme care mizează pe nesiguranța funcționărimii și umflă prețul sau mai rău poate recurg la metode ilegale de stimulare fiindcă își permit că au de unde. Pentru o mai bună edificare va recomand citirea unui articol de anul trecut din ziarul Capital (varianta sa online).

O decizie a guvernanților care demonstrează încă odată că politica actuală de tehnologizare a învățământului este greșită e ordinul ministrului Andronescu de oprire temporară a programului de ajutor cu 200 EUR destinat procurării de computere desktop pentru elevii defavorizați.

De fapt politica guvernanților de a ține educația la coada bugetului este cea care a dus la acest tip de hotărâri. Bugetul educației este întotdeauna ultimul votat și primește doar ce rămâne de la celelalte ministere, fonduri variabile de la un an bugetar la altul, funcție de criză. Cu alte cuvinte nu e destul că o vom duce rău dar mai trebuie să fim și prosti, când de fapt ar trebui să fie invers pentru a ne putea descurca mai bine în condițiile defavorabile prezente.

Studii efectuate asupra diverselor politici statale aplicate în condiții de criză au arătat că statele care au investit mai mult în educație și cercetare pe perioada de criză au avut o perioadă de recuperare mult mai scurtă față de celelalte.

Pe lângă toate acestea, asemenea decizii micșorează implicarea și coeziunea societății pe timp de criză și scade încrederea în guvern, punând sub semnul întrebării bunele intenții ale acestuia. Cei 200 EUR au fost tăiați doar temporar, după cum se afirmă la nivel ministerial, din cauza unor vicii de procedură – deși până acuma nu a contat. Privind din alt unghi ne punem întrebarea „De ce în perioada de dinaintea instalării crizei nu a interesat pe nimeni cum s-au alocat acești bani?”.  Numai când societatea civilă a început să simtă efectele crizei în propriile buzunare și guvernanții nu au mai putut ține acoperite aceste hemoragii financiare, numai acum s-au repezit aceștia să demonstreze ce vigilenți sunt – ca într-o piesă de teatru burlească, cu diferența că la urmă, în cazul acesta, rămâi în gură cu un gust amar de care nu mai poți scăpa. Oricum, ce s-ar fi putut cumpăra cu ei? Un computer desktop destinat în marea parte pentru jocuri și filme și ocazional folosit pentru câteva activități mai deosebite când cerea profesorul. Capacitatea de procesare necesară unui elev nu se ridică nici măcar la jumătate din puterea de calcul a unui asemena sistem, care mai consumă și multă energie și care în cele din urmă va face și mult zgomot, poate nu din prima dar după o vreme sigur începe - cu 200 de EUR la ce te poți aștepta?

Lăsând la o parte toate aceste aspecte mai mult sau mai puțin pozitive ne punem la urmă întrebarea: „Cum se poate accelera procesul de tehnologizare a sistemului de învățământ în așa fel ca să putem recupera decalajul față de UE în scurt timp?” Aceasta este de fapt problema ce ne pune în față adevărata provocare.

Florin Jurca