FLOSS, educaţia şi monopolul

Un interlocutor de pe Google Groups: Tic-Lobby - îmi punea următoarea problemă:

„FLOSS în educaţia unversitară şi preuniversitară... Hmm... Adicătelea o altă chestie obligatorie pe agenda de „instrucţie”? 'Au doar analizarea problemei: cum se poate folosi software liber în infrastructura „sistemului”? Pentru că cu prima abordare n-aş fi deloc de acord, în timp ce cu cea din urmă aş fi foarte.” (referinţa către extrasul acesta aici)

Hmm...
Eu cred că „instrucţia” ar trebui gândită cu opţiuni. Să fie lăsată libertate de alegere. Dacă vrei să înveţi sistemul de operare Windows, dă-i bătaie şi învaţă-l! Dar, poate că ţi se face lehamite şi vrei să optezi pentru sistemul de operare Linux. Ei bine, atunci trebuie să existe posibilitatea de alegere pentru cei care studiază! Şi în plus trebuie explicat cum stă treaba cu software-ul proprietar vs. software-ul open source (FLOSS – puteţi citi mai jos la glosar explicaţia abrevierii), să vadă toată lumea cum arată imaginea de ansamblu.

Pentru infrastructura sistemului e clar că alegerea corectă este software-ul open, fiindcă beneficiază direct de avantajele modelului de plată. Modelul FLOSS este mai uşor suportat pentru că intrările şi ieşirile se fac la nivel global şi/sau naţional, depinde de specificul software-ului. Un software cu specific naţional va avea intrări şi ieşiri predominant la nivel naţional, fiindcă fiecare comunitate plăteşte pentru ce poate folosi. Când mă refer la intrări şi ieşiri mă refer la mecanismul: plată – distribuţie. Când se face la nivel global sau/şi naţional, automat se produce o nivelare a costurilor şi resurselor pe comunitate.
Fiecare plătim practic cate puţin din buzunar pentru FLOSS dar nu simţim asta deoarece e o plată continuă minusculă. Din acest motiv avem impresia că e pe gratis.

Ei bine... NU e! FLOSS nu e pe gratis. Dar, aşa e cu mult mai uşor de suportat pentru toată lumea.

Sper că suntem toţi de acord că nu se obţine nimic gratuit pe lumea aceasta. Orice proces creaţional implică un consum de resurse care trebuie procurate de undeva cu o anume cheltuială. Ar fi contrar legilor universale. Există doar modele mai inteligente, care permit o dezvoltare multilaterală mai bună a civilizaţiei.

Imaginaţi-vă cum ar fi dacă, inteligent fiind, eşti o resursă cu potenţial extraordinar pentru societate, însă dacă eşti copil şi grav bolnav pe deasupra, să zicem, de o maladie invalidantă rară, nu te poţi ridica deasupra condiţie tale deoarece nimeni nu a studiat această maladie, fiindcă nu există „cerere”. Ce se va întâmpla? Acel potenţial geniu va duce o viaţă chinuită, limitată de propriile suferinţe şi poate că nu-şi va da seama niciodată de calităţile sale. Uite aşa am pierdut ocazia de a descoperi fuziunea la rece sau teleportarea, fiindcă acel mic geniu a fost aruncat ca o cârpă din cauza cererii şi ofertei aşa cum este ea „bruto” la momentul actual.

Acesta a fost un exemplu extrem, însă ocolirea anumitor domenii, doar pentru că nu este „cerere”, este un mod greşit de a vedea lucrurile. La un moment dat poate exista o răscruce în viitorul civilizaţiei noastre, când acele domenii vor sta ca o barieră în cale şi nu vom putea face nimic, fiindcă nu vom şti ce.
La un moment dat civilizaţia actuală va trebui să judece altfel modul cum îşi foloseşte resursele şi cum îşi nivelează consumurile şi mai ales în domeniul educaţiei, de unde porneşte totul. 

Nu se poate face risipă de inteligenţă şi resurse în mod continuu. La un moment dat va apare o nouă criză de consum majoră şi dacă nu e gestionată cum trebuie şi în avans, poate duce la sfârşitul rasei umane. Booom! Sfârsitul poveştii. Ei, poate să fie şi fâsss, dacă e armă biologică. Doamne fereşte! Brrrrr, mă ia cu fiori numai când îmi imaginez.

Poate că în particular, la software situaţia nu e apocaliptică, dar are şi el rostul său suficient de important în dezvoltare ca să nu ne permitem să ignorăm direcţia spre care se orientează.  E mai bine dacă fiecare dintre noi plătim regulat câte puţin, fără să-l simţim, ca să primim „gratis” un Linux, un Open Office, iar pe lângă toate acestea minţile luminate vor mai avea grijă şi de alte aspecte mai puţin evidente pentru cetăţeanul de rând, dar care pot deveni necesare la un moment dat. Să nu mai fie nevoie de a-ţi pune întrebarea: Oare când o să apuc să mai strâng şi bani de un Windows? Să nu mai stau cu frica în sân că „mă dă careva în gât” la mai ştiu eu care organizaţie sau poliţie, ca să mai cheltuie şi ei în plus banii noştri cu paza drepturilor celor care pot pierde fără a duce grija zilei de mâine.  

Ramificaţiile sunt imense şi impactul este pozitiv dacă se alege modelul FLOSS.
Educaţia fiind punctul de plecare, tot ceea ce urmează după această etapă depinde de ea. În loc să fim nevoiţi a cheltui punctual sume importante în crearea şi susţinerea unui loc de muncă vom reduce efortul momentan pe baza milioanelor de mici eforturi depuse continuu de către contribuabili. Angajatorii nu vor mai fi nevoiţi să cheltuiască alte sume importante pentru achiziţia de software proprietar, fiindcă viitorii angajaţi vor fi gata pregătiţi să folosească FLOSS şi acesta va fi imediat disponibil fără alte cheltuieli adiţionale.

Problema care se mai pune relativ la FLOSS este aceea, care se referă la recuperarea resurselor financiare investite de un stat în creearea unui software FLOSS, care se va utiliza apoi la nivel global, transnaţional, în mod liber.

Explicaţia recuperării acestor resurse se poate da prin comparaţie cu circuitul apei în natură. Aceasta se evaporă de peste tot şi se întoarce apoi la izvoare, iar energia necesară procesului este asigurată la nivel global de către soare. Oricine poate avea acces la un software FLOSS şi îl poate modifica după bunul plac, fără restricţii, rezultatele folosirii acestuia reîntorcându-se în cele din urmă la sursa sub o formă sau alta iar efortul financiar depus fiind plata pentru  aceste rezultate.

Deşi avantajele enumerate pentru FLOSS ar putea duce la o aparentă concluzie ca iniţiativa privată nu mai este o soluţie optimă în domeniul creaţiei software, totuşi ea nu trebuie dată la o parte, ar fi o greşeală să facem risipă de resurse mai ales pentru situaţiile unde trebuie intervenţie rapidă. FLOSS este o filozofie bună, dar mişcarea sa este una lentă, cuprinzătoare, pe termen lung şi poate acesta ar fi singurul său defect faţă de iniţiativa privată care beneficiază de o mobilitate mult mai mare, potrivită pentru situaţii dinamice. Pe de altă parte nu avem cum să luam în calcul toate variabilele şi uneori poate, pentru anumite cazuri soluţia privată poate fi mai bună decât FLOSS. Ideea este să menţinem un balans optim între cele 2 modele, care să ducă la prosperitate pentru ambele tabere. Apoi mai există şi firme private care susţin şi dezvoltă software de tip FLOSS - probabil că de cele mai multe ori cu rol de promovare, dar ideea este că o fac şi sunt exemple destule.

Monopolul la scară largă nu trebuie acceptat, fiindcă implementează ideologia unui grup mic care nu poate avea capacitatea de analiză unei întregi comunităţi sau dacă au capacitate o folosesc dar în mod egoist. Rezultatele pot fi foarte dăunătoare.

Bine bine..., s-ar putea obiecta că doar 2% din indivizii speciei umane, cei mai deştepţi, trag după ei restul de 98%, şi atunci nu e tot monopol? Da aş putea spune că aveţi dreptate e un monopol şi acesta, dar diferenţa dintre monopolul corporatist lacom şi monopolul ştiintific este aceea că secretul, în cazul primilor, e păstrat pentru a trage doar către ei şi mai mult din resursele limitate ale acestei lumi. Din nefericire, avariţia este unul dintre păcatele capitale cu rădăcini adânci în societate şi de cele mai multe ori este rezultatul unei copilării nefericite şi pline de greutăţi materiale. Lucru care s-ar schimba în timp dacă nivelul de educaţie ar creşte.

Cunoaşterea este şi va fi comoara cea mai de preţ a omenirii. Haideţi să o facem disponibilă pentru cât mai mulţi dintre semenii noştri şi astfel să creem şanse pentru fiecare.

Glosar:

Tic Lobby = este un grup de discuţii găzduit de google aici şi despre a cărui menire se poate  citi aici.

FLOSS  =  Free, Libre Open Source Software – componentele sitagmei în traducere sunt Software Liber (liber = nu trebuie plătit imediat pentru licenţa de utilizare, vedeţi mai sus informaţiile de spre modelele de plată) cu Sursă Deschisă (sursa = lista de  instrucţiuni a programului, scrisă într-un limbaj de programare de nivel înalt şi care este citibilă de către om. Sursa poate fi o fază intermediară a programului de calculator înainte de a fi transformat în instrucţiuni maşină executabile direct de către sistemul de operare - când codul nu mai poate fi citit uşor de către om, sau faza finală a acestuia când se poate executa prin intermediul interpretorului limbajulul de programare în care a fost scris).

Linux = este un sistem de operare ca şi Windows doar că face parte din clasa software-urilor FLOSS. Linux este susţinut de o comunitate internaţională impresionantă şi în momentul de faţă există distribuţii (pachete linux) care pot fi instalate la fel de uşor ca Windows. Cea mai populară este distribuţia Ubuntu ce se poate descărca liber de aici.

Open Office = este un pachet de programe similar cu Microsoft Office. Open Office face parte din clasa software-urilor FLOSS şi este deasemenea susţinut de o comunitate impresionantă. Poate fi descărcat liber de aici. Poate că nu are toate facilităţile MS Office dar este accesibil pentru oricine. Pentru el există inclusiv pachet de limbă pentru meniuri şi unelte de corectare texte pentru română. Acestea se prezintă sub formă de extensii şi se pot descarcă liber tot de aici.

Florin Jurca