Durerea Prutului


Din izvor, când m-am născut,
Mi s-a spus că voi fi scut
Și o punte de trecut
Între frați de-aceeași limbă,
Să-și dea mâna, când se strigă!
Nu mi-au spus, din Ursitoare,
Că apele-mi vor fi hotare
Și că lacrimi care curg
S-or uni și-or umple-un Prut!
Da! Mă duc în larga zare!
Nu mai vreau ca să aud
Cum românii ,,strigă surd”™”™
O dorință de demult…!
Ei ar vrea să-și regăsească
Frații toți! Să vină-acasă!
Ä°ar Moldova strămoșească
Hotarele să-și unească!

Blestemat…plâng și mă duc…
Căci mi-e greu să mai ascult
Cum românii ,,strigă surd”™”™
O durere de demult…!