Pinguinul imperial

Este cea mai mare și mai rezistentă pasăre marină. Face parte, împreună cu pinguinul regal, din genul pinguinilor imperiali (Aptenodytes). Trăiește pe banchizele imense plutitoare ale Antarctidei, suportând temperaturi de -20°C și vânturi cu putere de uragan.

Este singura pasăre din lume care nu calcă căt trăiește pe pământ uscat. Față de păsările zburătoare ei nu au oase pneumatice.  Așă si-au explicat cercetătorii de ce ei se pot scufunda cu ușurință. Pot ajunge până la adâncimi de maxim 565 m și pot rămâne în apă până la 20 de minute, mai mult decât alte specii de păsări scufundătoare.

Hrana și-o procură în totalitate din apă, iar cuibul si-l face la adăpostul unui ghețar la distanță mare de litoral. Clocesc iarna în zonele unde gheața nu se topește la venirea primăverii cand puii devin independenți.

În Antartica viețuiesc peste 300.000 de pinguini impreriali. Au foarte puțini dușmani în zona în care trăiesc și în afara ei. Balenele ucigașe și leii de mare mai prind pinguini. Și pesărușii sunt o amenințare păsări pentru pui de pinguini.

Masculul este cel care clocește ouăle timp de 40-50 de zile, protejând oul de frig cu ajutorul membranei ce îi atârnă de la nivelul abdomenului. Pentru a se proteja de frig, masculii stau unul lângă altul pentru a păstra căldura. Timp de 110-115 zile, ei nu mănâncă absolut nimic.

Femele cât timp masculii clocesc caută hrană revenind cu putin timp înainte de a ieși puiul din ou. Cât timp clocește oul, masculul pierde jumătate din masa lui corporală. După sosirea femelei pleaca și el după hrană.

Când puii se pot descurca singuri, vor rămâne cu ceilalți pui de aceeași vârstă iar părinții vor pleca după hrană.

Mai găsești pe site

Poezii

Basme populare

Făt frumos cu părul de aur

A fost odată într-o pustie mare un pustnic, și petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Și așa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul.

Citește mai departe»