Activități

  • realizarea unui studiu privind depistarea neajunsurilor în sistemul actual de învățământ (atât în învățământul special cât și în învățământul general) în vederea creării unor premise privind dezvoltarea sistematică, progresivă și coerentă a învățământului, în noul context național și internațional;
  • activități de reabilitare a structurii personalității elevului deficient prin acțiunea benefică a conținutului acestora: educația psihomotrică, formarea abilităților de comunicare, etc.;
    activități de diagnosticare obiectivă prin comisie, sporirea eficienței acesteia;
  • activități de depistare precoce a diferitelor tipuri de deficiențe și asigurarea intervenției timpurii vizând nu numai copiii proveniți din familii sau cei instituționalizați, ci și categoria de copii care au abandonat școala și familia și își petrec viața în stradă;
  • elaborarea programului de intervenție timpurie, stabilirea unor obiective clare și urmărirea în timp a gradului de realizare a acestora;
    realizarea unui curriculum special și a unui curriculum adaptat, în colaborare cu profesorul colaborator;
  • activitate de evaluare și orientare școlară și profesională (desfășurată de CIEvC):
      • evaluarea complexă, diagnosticarea copiilor cu CES;
      • întocmirea planurilor de servicii personalizate pentru fiecare copil evaluat;
      • evaluare psihopedagogică, diagnosticare și OȘP.

Activități terapeutice, realizate în completarea actului educațional

1. Terapia tulburărilor de limbaj prin:

  • studiul limbajului și al comunicării ( comunicare verbală; comunicare gestuală și mimica; comunicare acțională, comunicare comportamentală);
    studiul condițiilor  favorabile ( nefavorabile desfășurării comunicării în raport cu o serie de factori precum: vârsta cronologică și vârsta mentală a subiectului, influențele educaționale ale mediului, abilitățile verbale, structurile personalității și disponibilitățile intrinseci ale subiectului; condițiile de mediu și viață; structura grupului în care se desfășoară comunicarea);
  • evaluarea gravității tulburărilor de limbaj și a factorilor nocivi care influențează dezvoltarea copilului, stabilirea rezistenței fizice a individului la aceste influențe;
    adaptarea unei metodologii de diagnoză și prognoză diferențiată.

2. Psihodiagnoză și psihoterapie:

  • realizarea diagnosticului diferențial;
  • evaluarea dezvoltării mentale globale;
  • stabilirea diagnosticului psihologic, fără a exclude investigațiile în plan medical și socio – educativ;
  • diagnostic pedagogic ( pentru copii ale căror cerințe educative speciale își au originea nu în boli și deficiențe, ci în carențe de mediu și ale sistemului educativ) sprijinit însă pe investigații în plan psihologic, social și medical;
    utilizarea unor teste standardizate, precum și utilizarea unor modalități clasice precum: observația, chestionarul, analiza produselor activității ș.a., vizând sondarea „nivelului  potențial” al dezvoltării și inițierea unor activități de antrenare a operațiilor mintale implicate;
  • psihoterapie individuală și de grup ( dacă este cazul).

3. Kinetoterapie:

  • în vederea reeducării motorii:
  • analiza abilității gestuale în scop terapeutic ( conduite motorii la nou-născut și la sugar; reflexele primare, reacțiile posturale, reacțiile de târâre și de întoarcere);
  • urmărirea evoluției conduitelor motorii ale copilului mic: stadiul compensațiilor posturale, al reacțiilor de balansare a membrelor, al reacțiilor de pășire, al reacțiilor de săltare, al reacțiilor de echilibrare/de prevenire a căderilor;
  • utilizarea unor tehnici de stimulare; asigurarea progresiei în dificultate;
    utilizarea unor exerciții terapeutice sportive ( alegerea exercițiilor în funcție de scopurile urmărite):
      • sporturi de îndemânare ( tenis de masă – în fotoliu rulant sau în picioare; popice);
      • sporturi de echilibrare: ciclism;
      • sporturi de locomoție: marș, curse atletice, ciclism;
      • sporturi cu balonul rotund: fotbal, baschet;
      • sporturi de forță: ridicarea halterelor din poziția culcat, aruncarea greutății, gimnastică.
      • creșterea forței musculare ( stabilirea unui indice de referință, creșterea variind în funcție  de sex, vârstă și mușchiul sau grupa musulară vizată);
      • exerciții terapeutice de readaptare la efort.

4. Terapie cognitivă:

  • modificarea interpretărilor negative ale reabilității;
  • eliminarea factorilor de stres;
  • anticiparea eșecului personal;
  • utilizarea jocurilor de rol;
  • utilizarea tehnicilor de vizualizare în imaginație;
  • modificarea gândurilor automate cu gânduri alternative;
  • confruntarea cu realitatea și sarcini practice;
  • identificarea formelor de anxietate – boală ( atacurile de panică, fobia socială, obsesiile compulsive, anxietatea generalizată, tulburările de adaptare, stresul post-traumatic);
  • terapia cognitivă a bulimiei;
  • terapia cognitivă a problemelor de personalitate.

5. Psihoterapie individuală și de grup; psihoterapia comportamentală:
6. Meloterapie
7. Ludoterapie – jocul de învățare explorator-manipulativ; jocul reprezentativ, jocul dramatic;
8. Terapie de expresie grafică și plastică
9.Evaluarea și educarea psihomotricității, adresată copiilor cu dificultăți psihomotorii de integrare:

  • evaluarea motricității generale;
  • evaluarea modului de organizare a mișcărilor în acțiuni eficiente; formarea deprinderilor de lucru;
  • identificarea unor tulburări ale schemei corporale; educarea schemei corporale;
  • evaluarea lateralității ( consolidarea lateralității);
  • evaluarea structurii perceptiv-motrice de culoare;
  • evaluarea structurii perceptiv-motrice de formă;
  • evaluarea structurii perceptiv-motrice de spațiu;
  • evaluarea structurii psiho-motrice de spațiu.
  • activități terapeutico-recuperatorii pentru preșcolari și școlari hipoacuzici integrați în învățământul de masă;
  • acordare de asistență educațională copiilor nedeplasabili, prin asigurarea diferitelor forme de școlarizare: la domiciliu, cu frecvență redusă, cu scutire de frecvență, comasat;
  • acordare de asistență psihopedagogică pentru copiii cu deficiență mintală severă:
  • aprecieri asupra comportamentului viitor;
  • recomandări cu privire la atitudinea celor din jur față de subiect;
  • recomandări cu privire la terapia medicală și psihologică;
  • aprecieri cu privire la integrarea în familie, profesie și societate, limitele și perspectivele în recuperarea acestor copii;
  • recuperarea prin terapie ocupațională;
  • îmbunătățirea relațiilor cu cei din jur.


10. Asistență educațională prin asigurarea serviciilor de sprijin pentru copii ( elevii cu CES integrați în unitățile de învățământ obișnuit)

  • adaptarea curriculară pentru copiii cuprinși în programul de sprijin;
  • întocmirea documentației pentru copiii cuprinși în programul de sprijin;
  • consilierea cadrelor didacice din școala de masă, acordarea de consultanță privind:
    â–ºsensibilizarea profesorilor de diferite discipline cu privire la gama completă a cauzelor dificultăților de învățare;
    â–ºsensibilizarea acestora cu privire la nevoia de recapitulare și repetare a celor învățate în clase cu număr mare de elevi;
    â–ºconsilierea profesorilor cu privire la nivelul abilităților de limbaj și de lectură;
    â–ºsfătuirea profesorilor cu privire la problemele pe care le întâmpină anumiți copii, ca și asupra domeniilor în care aceștia învață cu succes.
  • asistență psihopedagogică pentru copiii din clasele speciale integrați în învățământul de masă ( deficiență mintală severă, moderată, deficiențe asociate);
  • activitate de informare, formare, perfecționare pentru cadrele didactice:
    informare și consiliere;
    formarea cadrelor didactice de sprijin pentru facilitarea procesului de integrare;
  • formarea cadrelor didactice ( pe tema educației incluzive) din școlile integratoare;
  • colaborarea cu organele de conducere și cu personalul didactic din școlile integratoare ( mese rotunde, vizite, lectorate, etc.).
  • activitate de informare și consiliere pentru părinți:
    informarea și consilierea părinților;
  • antrenarea familiei în vederea acordării sprijinului necesar copilului și transformarea părinților în parteneri ai activității terapeutico-recuperatorii;
  • lectorate cu părinții.
  • activitate de elaborare, coordonare și implementare de programe și proiecte;
  • activitate de colaborare prin parteneriate cu instutuții și organizații care au preocupări în domeniul educației.        

Taguri