Noțiuni de patologie: Sistemul digestiv

 

Ulcerul gastro-duodenal: reprezintă un defect al mucoasei gastrice și duodenale.Tabloul clinic este reprezentat de durere, aceasta fiind simptomul dominant, având următoarele caracteristici: în ulcerul duodenal aceasta se află în epigastrul inferior și radiază în partea dreaptă , iar în ulcerul gastric durerea este localizată în epigastrul mediu cu radiere spre hipocondru stâng. Altă caracteristică a durerii este ritmicitatea, ceea ce înseamnă că aceasta apare în funcție de alimentație. Caracterul durerii este de apăsare, senzație de gol, arsură. Alte simptome care apar în ulcer: regurgitația acidă, vărsături acide și alimentare, constipație , scădere în greutate, în cel mai rău caz hemoragie digestivă superioară și perforație. Evoluția bolii este în general ciclică, cu perioade de acalmie și exacerbare. Ca și tratament, regimul alimentar joacă un rol important, pacientul fiind obligat să respecte o dietă strictă tot restul vieții.

 

Cancerul gastric: este una din cele mai frecvente forme de cancer. În ultimele decenii se observă o scădere a incidenței acestei boli în țările dezvoltate . S-au făcut diferite studii conform cărora consumarea alimentelor sărate , carne/ pește afumate sau conservate în sare sunt factori de risc în apariția cancerului. Nu a fost găsită o corelație între fumat, consumul de cafea, alcool și cancerul gastric. Alți factori de risc pot fi: predispoziția genetică,acest tip de cancer fiind mai frecvent la barbați, în general cu statut socio-economic precar.

 

De asemenea s-a observat că există o predispoziție mai mare la pacienții care suferă de ulcer gastric, gastrită, după o intervenție chirurgicală la nivelul stomacului, existența polipilor gastrici. Cancerul gastric poate să rămână latent luni sau chiar ani de zile, motiv pentru care deseori este depistat în stadiul tardiv. Când apar simptomele, acestea sunt reprezentate de dureri epigastrice, vărsături, disfagie (durere la înghițire), hemoragie digestivă superioară etc. Singura modalitate terapeutică radicală este îndepărtarea chirurgicală a leziunii.

 

Boli ale intestinului:

 

Enterocolita: este o boală inflamatorie care se prezintă sub diferite forme: enterocolita acută, enterocolita parazitară, enterocolita micotică , enterocolitele alergice și tuberculoza intestinală. Enterocolita acută are ca și caracter dominant diareea acută, prin aceasta înțelegându-se un sindrom diareic cu durata mai scurtă de 3 săptămâni. Sindromul diareic are un debut brusc cu prezența multor scaune diareice. Pot să mai apară dureri gastrice, grețuri, vărsături, cefalee, febră.Pacientul trebuie să fie foarte atent, să consume multe lichide pentru a evita starea de deshidratare care poate să ducă, într-un timp relativ scurt, la alterarea stării generale de sănătate.

 

Ileusul (ocluzia intestinală) reprezintă oprirea totală a tranzitului pentru gaze și materii fecale, deci acumularea de lichide și gaze la nivelul lumenului intestinal,ceea ce determină o creștere a presiunii la acest nivel, având drept consecință ocluzia intestinului. Tabloul clinic este dat de dureri abdominale, vărsături, oprirea tranzitului, distensia abdominală.

 

Durerile abdominale nu au în general o localizare precisă, fiind vagi. Totuși, durerea maximă resimțită de pacient în ocluziile jejunale sunt în etajul abdominal superior, în ocluziile ileale durerea este resimțită periombilical, iar în ocluziile colonului durerea este localizată la nivelul etajului abdominal inferior.

 

Boala celiacă: este denumită și enteropatia glutenică. Boala este mai frecventă la sexul feminin. În trecut era considerată o boală care apare doar la copilul mic, după introducerea diversificării cu făinoase. În prezent se constată o creștere marcantă a prezenței formelor, cu debut în copilaria tardivă și la adult. Factorul nociv este o proteină care se numește gliadină și se găsește în glutenul din grâu, orz, ovăz, secară. Simptomul major al tabloului clinic este diarea cu scaune clasice, steatoreice (cu grăsimi). Numărul scaunelor diareice este de la 3 la 20 pe zi. Al doilea simptom este scăderea ponderală.Tratamentul este eliminarea totală a glutenului din alimentație. 

 

Bolile parazitare: Giardioza: denumită și lambliază este determinată de infecția cu protozoarul flagelat Giardia/Lamblia. Este cea mai frecventă parazitoză întâlnită în România. Calea de transmitere este cea fecal-orală. La mulți pacienți manifestările clinice nu sunt sesizabile, motiv pentru care nu se prezintă la medic. La pacienții la care apar manifestări clinice, acestea sunt reprezentate de flatulență (prezența gazelor în intestin), diaree, dureri abdominale, grețuri, anorexie. Ascaridioza: este o boală parazitară determinată de infecția cu viermele cilindric Ascaris lumbricoides (ascaridul, limbricul). Boala se transmite prin introducerea în cavitatea bucală a ouălor care ajung în interiorul organismului prin intermediul mâinilor murdare și a legumelor nespălate. În intestin se eliberează larvele care ajung în sângele venos și pe această cale sunt transferate bronhiolelor, inducând apariția fenomenele pulmonare.Tabloul clinic include tuse, durere retrosternală, dispnee, urticarie. Oxiuroza: este o boală parazitară determinată de Enterobium vermicularis. Aceasă boală apare mai frecvent la copii.Calea de transmitere este cea fecal-orală. Femela, în general, pe timpul nopții se deplasează spre orificiul anal, unde își depune ouăle și determină prurit intens, leziuni perianale. Prognosticul tratării este foarte bun, însă după o primă apariție, există o mare posibilitate de reinfestare. Teniaza: este o boală parazitară produsă de un vierme lat (Taenia solium sau Taenia saginata, în funcție de gazda secundară: porc sau bovine). Tabloul clinic este dat de dureri abdominale, grețuri, vărsături, cefalee, insomnie etc. Trichineloza: este o boală parazitară determinată de Trichinella spiralis (vierme cilindric, cu gazde secundare: porcul sau anumite animale sălbatice). Sursa infecției este de cele mai multe ori carnea de porc infestată cu acest parazit. Tabloul clinic este dat de sindromul diareic, grețuri,vărsături, frisoane, febră. Evoluția bolii este favorabilă dacă se intervine imediat, în caz contrar poate fi letală.

 

 

  • Boli ale ficatului și ale căilor biliare:

 

 

Hepatita: boală infecțioasă a ficatului, produsă de virusurile hepatice A,B,C,D,E,G (primele trei tipuri sunt cele mai frecvente). Alţi factori patogeni pot fi de natură toxică, bacteriană, alergică etc. Hepatita acută(epidemică): este produsă de virusul hepatic A și cunoscută sub denumirea de boala mâinilor murdare.
Simptome: icter, senzaţie de greaţă şi vomă, astenie, dureri de cap, stări febrile, urină de culoare închisă, materii fecale deschise la culoare, creşterea volumului hepatic (hepatomegalie) etc. Dintre hepatitele cronice, cele mai frecvente sunt:

 

 

  • hepatita B(serică): este produsă de virusul hepatic B care se transmite prin contactul cu lichidele infectate ale corpului, transplacentar, prin contact sexual. Simptomele variază: unii purtători ai virusului sunt asimptomatici, iar la alţii apar, cel mai frecvent, astenia, senzaţia de greaţă, balonări, icter. La unii bolnavi poate determina şi apariţia cancerului hepatic.Profilactic, se imunizează organismul prin vaccinare.
  • hepatita C: este produsă de virusul hepatic C și se transmite prin contactul cu lichidele infectate ale corpului, prin instrumentar sanitar infectat, contact sexual neprotejat. Iniţial, simptomele pot fi absente, iar când apar se aseamănă cu cele ale hepatitei B. La majoritatea pacienţilor evoluţia bolii este spre ciroză sau cancer hepatic.

 

 

Ciroza hepatică: este o boală hepatică ce modifică arhitectura ficatului. În stadii incipiente ficatul este mărit în volum, pe masură ce boala evoluează, ficatul se micșorează. Tabloul clinic este bogat, acesta include manifestări digestive (lipsa poftei de mâncare, tulburări de tranzit) și manifestări nervoase (cefalee, amețeli, insomnii etc). Ascita(acumularea de lichid în cavitatea peritoneală) este un simptom de bază la pacienții cirotici, sindromul icteric (colorarea în galben a mucoaselor şi a tegumentului datorită acumulării bilirubinei), tulburări cardiovasculare(tahicardie, hipotensiune arterială), anemie, febră. Ca  modificări la nivelul sistemului digestiv amintim hepatomegalia și splenomegalia. Colecistita: este inflamația peretelui veziculei biliare, fiind asociată cel mai adesea cu litiaza biliară sau cu malformații ale veziculei. Poate fi acută sau cronică. Se manifestă prin colică biliară, îndeosebi postprandial, greață, vărsături, febră, regurgitații, balonări etc.  Litiaza biliară: este una din cele mai frecvente afecțiuni digestive, constă în prezența calculilor în vezicula biliară. Calculii biliari se formează în urma precipitării colesterolului sau a bilirubinei din compoziția bilei. Factori de risc în apariția litiazei: factorii genetici, vârsta înaintată, o alimentație bogată în colesterol, obezitatea, diabetul etc. Simptomele cele mai frecvente sunt colica biliară (dureri puternice în etajul abdominal superior drept), greață, vărsături, stări febrile, intoleranță la grăsimi, prăjeli etc. Boli ale pancreasului: Pancreatita acută: este o  inflamaţie acută  a pancreasului  manifestată prin dureri abdominale severe survenite, în special, după  consumul de alcool, grăsimi sau datorită supraalimentaţiei şi care iradiază puternic spre coloana vertebrală. Alte simptome: anxietate, greaţă, vărsături, sincope, echimoze. Pancreatita cronică: boală inflamatorie progresivă a pancreasului, determinată, îndeosebi, de consumul cronic de alcool şi malnutriţie.
Simptome: durere abdominală constantă, scădere în greutate, stări de vomă, scaune diareice şi steatoreice, frecvent intoleranţă la glucoză şi uneori icter.

Media Rating: 6.2/10 (total: 40)

Spune-ți părerea

Poți comenta prin intermediul contului de Facebook

facebook