Cum să îngrijim un animal de casă

Nu am să fac pe marea cunoscătoare în ceea ce privește universul animalelor de companie... informații ne furnizează internet-ul, cei de la magazinele speciale, veterinarii și, evident, propria noastră experiență. Însă am să fac pe marea cunoscătoare în ceea ce privește afirmația că un animal de casă poate schimba un om, fie el adult sau copil, schimbare produsă nu atât de firul afectiv ce se va stabili între cele două ființe, ci de responsabilitățile pe care „îngrijirea” un animal de casă le implică. Un animal de casă nu e o jucărie, nu e nici „ceva” cu care ne jucăm vreo câteva zile până ce ne plictisim, și-apoi gata... Un animal de casă - fie el un hamster, o pisică, un câine, un peștișor, o broscuță - trebuie îngrijit, adică trebuie curățat și nu e întotdeauna chiar atât de plăcut.

Aveți grijă ceea ce vă doriți. Iar dacă animalul a fost achiziționat ca urmare a dorinței prichindelului din casă, s-ar putea ca lucrurile să fie și mai complicate. Mulți recomandă încredințarea absolută a animalului în mâinile copilului (asta dacă el a ținut morțiș să aibă un anumit animal), scopul fiind ca acesta să învețe pe propria-i piele conceptul de „responsabilitate”,  însă știm cu toții că „lecția despre responsabilitate” durează destul de puțin. Tocmai de accea, afirmația de genul: „e responsabilitatea ta”, va trebui înlocuită cu expresii de genul: „îl vom îngriji cu rândul: o săptămână eu, o săptămână tu...” astfel încât copilul nici nu va fi constrâns, dar nici nu va șoma.

Deși ideea de a ține în casă un câine sau o pisică e absolut inimaginabilă pentru destul de multe persoane, ea poate avea totuși avantaje extraordinare, mai ales în cazul copiilor ce suferă de depresii ușoare sau au probleme legate de încrederea în sine. Așa că poate, cu gândul la copii, unii părinți vor face și un astfel de sacrificiu.

Aproape toți părinții știu, chiar dacă le e greu să și aplice în practică, că nu e bine să răsfeți copilul. La fel se întâmplă și cu un animal de casă... Ar fi păcat să devenim stăpânii unor pisici obeze sau unor câini ce nu mai știu ronțăi un os sau o coajă de pâine, produsele speciale făcând parte din dieta lor zilnică. Ar trebui totuși să ne gândim la copiii din Africa cărora două conserve de Pedigree le-ar salva viața. Aș vrea și eu să cred că propoziția de mai sus e doar rodul imaginației, menită să placă cititorului, însă mă tem că are „ambiția” realului.

Articol scris de Corina David

 

Lasă un comentariu

Scrie un comentariu


Taguri