Amintiri de toamnă
Frunze arămii
Câte mii şi mii!
Vântul le zoreşte
Toamna le primeşte,
Stau copacii dezbrăcaţi
Supăraţi si-n lăcrimaţi,
Numai soarele surâde,
Printre ramuri se ascunde.
Stol de rândunele ca şi gândurile mele
Glăsuiesc, plutesc
Parcă mă învelesc.
Cât îmi e de bine
Gândindu-mă la tine!
Ceea ce e nebunesc
E că încă te iubesc.
de Dorina Ungureanu
Acordă o notă
Media Rating: 1.3/10 (total: 3)
Lasă un comentariu
Pagina 1 din 1 1
Citind versurile acestei poezii ma gandesc la o alee plina de frunze de culori galbui maronii(este un peisaj superb) si cand aud galsul pasarilor, cat de frumos ciripesc, imi dau o stare de relaxare completa...