Traficul de persoane

Având în vedere gravitatea acestui fenomen și a faptului că tot mai multe tinere devin victime ale traficului de persoane, plecând în străinătate cu vise caracteristice vârstei și trezindu-se singure printre străini, sechestrate, amenințate, abuzate, adevărate sclave ale traficanților, este binevenită prezentarea câtorva aspecte legate de acest fenomen.

Traficul de persoane este un fenomen complex al zilelor noastre, un fenomen subteran cu dimensiuni globale, vinovat de producerea a milioane de drame omenești. Oricât de crudă ar părea exprimarea, ea este reală, ființele umane fiind vândute și revândute din ce în ce mai scump, ca simple obiecte și apoi exploatate.

În România, victimele sunt racolate cu predilecție din rândul fetelor și tinerelor femei cu vârste cuprinse între 13 și 33 de ani ( un sfert sunt minore, peste jumătate au vârste cuprinse între 18-23 de ani). Dintre tinerele repatriate voluntar și asistate de Organizația Internațională pentru  Migrație -Biroul OIM București, în mare parte au fost duse în Bosnia Herțegovina, apoi în Macedonia, Albania, Kosovo, Italia, Cambodgia, restul în alte țări. În ceea ce privește scopul traficului în anumite țări de destinație, printre acestea - Spania, Austria, Germania – trafic pentru exploatare sexuală, Grecia – trafic pentru muncă în condiții ilegale, Franța, Italia – pentru cerșetorie. Tendința care se remarcă este ca transportul să se facă în grupuri mici, pentru a fi mai greu de sesizat de către autorități.

Din mărturiile lor reiese că traseul tipic al unei victime, de la racolare până la eliberare, este marcat de ABUZURI grave. Prinse în capcana traficanților, victimele sunt supuse unor tratamente înjositoare și exploatate în regim de sclavie. În  majoritatea cazurilor, ele sunt forțate să accepte exploatarea sexuală, dar și alte forme de servitute. 

Traficul de ființe umane, ca fenomen infracțional transnațional, este de o complexitate care îl face greu de anhilat. Fiecare etapă a lui înseamnă o grea încercare pentru victime, dar abuzurile fizice și psihice iau amploare în fazele finale.
Traficul de ființe umane, ca fenomen infracțional trans-național, înseamnă o grea încercare pentru victime și se desfășoară după anumite etape:

  • Recrutarea este momentul în care un „binevoitor”, prima verigă a traficului, intră în contact cu viitoarea victimă, făcându-i promisiuni mincinoase de angajare în străinătate. Înșelată, victima își dă acordul să urmeze planul recrutorului de a părăsi țara.
  • Transportul este organizat de recrutor și se face pe trasee stabilite anterior. Are loc la scurt timp după recrutare, astfel încât victima să nu aibă timp să se răzgândească.
  • Trecerea frontierei se face adesea în mod fraudulos, victima trece granița însoțită de recrutor și de o „călăuză”, fiind preluată de primul cumpărător, care, drept garanție, îi oprește pașaportul.
  • Vânzarea este esența traficului de ființe umane, victimele fiind transformate în marfă și sortate ca atare de traficanții-cumpărători. Abia acum victima conștientizează pericolul. Dar seria vânzărilor nu se oprește aici.
  • Exploatarea este totală, victimele fiind amenințate și abuzate, supuse unor tratamente inumane și exploatate sexual în regim de sclavie.

Traficul de ființe umane, ca orice altă formă de crimă organizată, se consumă printr-un lanț de infracțiuni. Din momentul racolării victimei, traficantul și complicii lui încalcă legea în nenumărate moduri, iar drepturile fundamentale ale omului sunt confiscate.
Cele mai multe dintre infracțiunile comise în mod repetat de traficanți sunt și cele mai grave, acestea lovind în valori umane supreme: dreptul la viață și la libertate.
Lovirea și vătămarea corporală, omorul, amenințarea și șantajul; sechestrarea și răpirea, violul și prostituția forțată sunt faptele penale pe care se construiesc și funcționează rețelele de trafic de ființe umane. Falsul și uzul de fals, darea și luarea de mită, trecerea frauduloasă a frontierei completează infracțiunile prin care traficanții reușesc să își pună în practică scenariile distructive. Trebuie accentuat și faptul că recrutarea victimelor, ca prima etapă a traficului, se realizează în majoritatea cazurilor tot printr-o faptă penală, înșelăciunea. Deși pare mai puțin gravă, promisiunea mincinoasă în baza căreia o tânără acceptă să plece din țară constituie punctul de plecare al tuturor umilințelor și suferințelor de mai târziu.

Din analiza declarațiilor victimelor ajutate să revină în țară de OIM București, susținută de rezultatele unui amplu studiu sociologic referitor la vulnerabilitatea populației feminine din România față de traficul de ființe umane, s-a conturat un profil al potențialelor victime. Altfel spus, orice tânără care se recunoaște într-una din situațiile de mai jos este mult mai expusă pericolelor reprezentate de acest fenomen. Orașele mari din zonele sărace ale României, în special Moldova ( Iași, Bacău, Suceava, Botoșani) și Muntenia, sunt principalul mediu de racolare a victimelor. Proveniența dintr-o familie dezorganizată sau dintr-un mediu în care tânara a suferit abuzuri crește riscul de a accepta o falsă propunere de lucru în străinatate.  

Nivelul scăzut de educație impiedică viitoarea victimă să evalueze corect și realist informațiile și planurile prezentate de recrutor. Motorul fenomenului de trafic îl reprezintă decizia de a pleca, susținută de credința nefondată că, în străinatate, realizarea personală este mai ușoară. O atare decizie se manifestă mai puternic la persoanele care se confruntă cu o situație materială grea și cu o lipsă de perspective în propria lor țară. Tinerele cele mai expuse traficului cred că realizarea personală înseamnă, în primul rând, a avea bani, iar pentru a-i obține sunt capabile să înfrunte orice pericol.

Recrutarea victimelor se realizează prin obținerea consimțământului unei persoane în schimbul unor beneficii, utilizarea unor poziții vulnerabile, abuz de putere, înșelăciune și, uneori, chiar răpire. Există și situații când victimele sunt răpite de pe stradă sau din spații publice de distracție și urcate forțat într-o mașină. În aceste cazuri extreme, recrutorii vizează tinere cu o condiție materială modestă sau despre care au informații că provin din familii dezorganizate, contând pe faptul că nimeni nu se va interesa de dispariția lor.
Exploatarea include forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forțate, sclavia sau practici similare sclaviei, prelevarea de organe.

Cine sunt traficanții?

 De obicei sunt bărbați, dar și femei, cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani. Majoritatea au ocupații legate de locuri care le dau posibilitatea unui contact direct cu potențialele victime: barmani, chelneri, taximetriști etc. Ei au aerul unor persoane demne de încredere și afișează discret semne ale bunăstării. Sunt foarte convingători și au mereu la îndemână o poveste despre cineva care a plecat și s-a realizat din toate punctele de vedere în străinătate. Acești “binevoitori” dispuși să ajute o tânără să câștige mai bine peste hotare sunt, uneori, cunoștințe sau chiar rude ale ei. Când oferta vine din partea unei cunoștințe directe, aceasta este fie ocazională (întâlnirea a avut loc într-un bar, de exemplu), fie vagă (foști colegi sau alte persoane întâlnite în trecut).

Traficanți români, sârbi, albanezi etc., sunt organizați în rețele transfrontaliere, cu tentacule până în satele și orașele din FRI Macedonia, Bosnia-Hertegovina sau regiunea Kosovo, unde tinerele sunt vândute pentru prostituție în barurile de noapte. Iar “proprietarii” lor nu ezită să le vândă mai departe, la un preț din ce în ce mai mare, atunci când au nevoie de noi atracții…

Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) este unul dintre organismele care încearcă să combată și să prevină traficul de ființe umane la nivel mondial. În România, OIM desfășoară un program de asistență pentru victimele traficului, prin multe tinere au fost repatriate voluntar și ajutate să reînceapă o viață normală.

Sunt încă mulți cetățeni, în special tineri – ei reprezintă segmentul cel mai vulnerabil, atât din mediul urban, cât și rural-, care nu cunosc cu adevărat riscurile pe care le prezintă plecarea în străinătate, lucru pe care se bazează și traficanții. Lipsa de informare, precum și situația materială precară reprezintă factorii favorizanți ai traficului. Proveniența dintr-o familie dezorganizată sau dintr-un mediu în care tânara a suferit abuzuri crește riscul de a accepta o falsă propunere de lucru în străinatate. Nivelul scăzut de educație impiedică viitoarea victimă să evalueze corect și realist informațiile și planurile prezentate de recrutor. Motorul fenomenului de trafic îl reprezintă decizia de a pleca, susținută de credința nefondată că, în străinatate, realizarea personală este mai ușoară. O atare decizie se manifestă mai puternic la persoanele care se confruntă cu o situație materială grea și cu o lipsă de perspective în propria lor țară.

Material trimis de Inspectoratul de Poliție al Județului Mureș, Compartimentul de Analiză și Prevenire a  Criminalității

Lasă un comentariu