Particularități psihologice ale școlarului mic

Vârsta școlară mică sau copilăria de mijloc, plasată între 6/7 – 10/11 ani, este o perioadă marcată în primul rând de modificarea statutului social. Din foarte multe puncte de vedere, schimbarea de statut este dramatică, reprezentând un pas hotărâtor în viață. Intrarea copilului în școală, contactul cu specificul activității școlare creează condiții noi, favorizante, pentru dezvoltarea gândirii acestuia, conducând astfel la cunoașterea lumii înconjurătoare. Copilul își însușește pe parcursul acestei perioade un mare volum de cunoștințe, dezvoltându-și concomitent modalități noi de înțelegere. Se dezvoltă o serie de calități ale cunoașterii cum ar fi: observarea atentă, atenția, exprimarea în mod desfășurat a ideilor, imaginația. Se știe că școala crează capacități și strategii de învățare pentru toată viața. De asemenea școala răspunde dorinței copilului de realizare, de satisfacere și dezvoltare a curiozității cognitive, cât și dorinței de a fi ca cei mari. Solicitările școlare au ca rezultat formarea de capacități de activitate, a respectului față de muncă, disciplină și responsabilitate.  Odată cu noile solicitări, atenția copilului este captată de un alt adult decât membrii familiei, învățătorul, care devine o persoană seminificativă pentru el. Pe de altă parte, interesele și preocupările copilului se schimbă, devin mai multilaterale și diferențiate, cifrele și literele, scrisul și cititul iau locul desenului sau modelajului În jurul vârstei de 8 ani și după, studiul aritmeticii trece pe primul plan. Este perioada în care guma folosită intens pune în evidență creșterea virulenței spiritului critic al copilului.

Din punct de vedere al dezvoltării capacităților cognitive, remarcăm faptul că un copil de 6-7 ani nu poate fi atent în cadrul unei activități mai mult de 25-30 minute. Deși atenția este destul de bine dezvoltată pentru a-i permite să facă față solicitărilor școlare, stabilitatea și durata acesteia urmează să se dezvolte în următorii ani. Memoria școlarului mic se sprijină pe concret, pe ceea ce vede și simte. De aceea, folosirea materialului didactic: ilustrații, planșe este foarte indicată. Copilul păstrează informațiile care l-au impresionat mai mult. Mai târziu, elevul își va organiza activitatea de memorare selectiv. Din punctul de vedere al alocării de resurse, copilul nu studiază un timp mai îndelungat itemii mai dificili și de multe ori repetă nu materialul necunoscut, ci pe cel cunoscut.
O altă caracteristică pregnantă a acestei perioade este aceea a unei atenții deosebite acordate jocului cu reguli colective. Regula devine fenomen central, ajutându-l pe copil în adaptare. Se poate presupune că dependența de reguli (excesivă la copiii claselor a II-a și a III-a) exprimă creșterea emancipării și subordonarea acestora cerințelor vieții sociale („așa ne-a spus doamna învățătoare”). Tot în perioada micii școlarități se constituie un adevărat delir de colecționare, ceea ce evidențiază cerința internă de reunire și clasificare. Copiii devin spre clasa a treia și a patra mici geografi, botaniști, zoologi, ceea ce constituie un indiciu de expansiune și de centrare în planul mintal și afectiv.

Psiholog
Coșa Lucica Emilia