Delicvența juvenilă

Tinerii interpretează adeseori greșit faptele pedepsibile penal. Pentru copii se șterg ușor granițele dintre faptele pedepsibile și simplele lovituri, dacă acestea nu le-au fost explicate corect din timp și nu li s-a vorbit clar atât despre urmările acestor fapte asupra lor și a părinților. În primul rând sunteți dumneavoastră (ca mamă sau tată, mătușă sau bunic) trași la răspundere. Mulți tineri pot fi ținuți departe de “cariera de infractor” dacă părinții și alte persoane care se ocupă de educarea copilului știu despre ce este vorba și acționează rapid și eficient pentru a-l opri să alunece pe o pantă greșită. În acest sens vă recomandăm câteva sfaturi utile, care sperăm că vă vor ajuta să vă feriți copiii de infracționalitate :

  • explicați clar copiilor și adolescenților că furturile, indiferent cât de nesemnificative sunt, nu reprezintă probe de curaj, ci fapte culpabile;
    spuneți-le clar că, în cazul săvârșirii unor furturi, nu va fi prejudiciat numai un magazin sau cumpărător, ci hoțul însuși va trebui să plătească pentru faptele sale;
  • vorbiți cu copiii și adolescenții despre valoarea proprietății personale și publice. Spuneți-le că distrugerile nu aduc prejudicii doar celor care le fac, ci și comunității;
  • explicați copiilor și adolescenților ce fel de pedepse pot primi ca urmare a comiterii acestor fapte (de ex. percheziționarea locuinței, interogarea, măsuri de internare într-un centru de minori);
  • vorbiți cu copilul dumneavoastră despre cine îi sunt prietenii și cunoștințele. Întrebați-l unde și cum își petrece timpul liber în afară casei.
    Fiți atenți la câți bani dispune copilul dumneavoastră; testați felul cum cheltuie banii de buzunar sau economiile, iar în caz că aveți îndoieli, stați de vorbă cu el;
  • urmăriți comportamentul copilului dumneavoastră, observând dacă se plimbă cu o bicicletă sau are alte lucruri pe care dvs. nu i le-ați cumpărat ;
    explicați-le ce urmări poate avea distrugerea diferitelor lucruri sau bunuri;
    gândiți-vă dacă pot face diferența între lucrurile bune și rele.


Pentru majoritatea copiilor, familia este locul protector în care se nasc, care le asigură existența și afecțiunea de care au nevoie pentru a supraviețui, a crește, a-și dezvolta personalitatea. Copilul mic învață prin imitație, având ca model comportamentul și limbajul adulților. De aceea, viața în familie constituie prima școală pentru copii.


Cauzele delincvenței

  • situația financiară precară a unor familii
  • deficiențe la nivelul familiei (lipsa de supraveghere, necunoașterea anturajului, lipsa legăturii cu școala)
  • mediul familial dezorganizat
  • prezența modelului infracțional în familie
  • tentațiile tot mai numeroase pe care societatea le oferă permanent
    influențarea de către persoanele majore
  • convingerea greșită că „dacă ești minor nu pățești nimic”
    influența, de multe ori nefastă, a grupului de prieteni, a „găștii ”
    tendința de bravură, de a fi „grozav”, „cool”
  • consumul de alcool (inclusiv în familie)
  • abandonul școlar și lipsa de ocupație a minorilor
  • vulnerabilitatea victimelor (neglijența, starea de ebrietate, vârsta )

Dragi părinți, gândiți-vă bine, ce fel de exemplu dați copiilor? Feriți-i de certuri, de scandaluri, de vorbe urâte, de violență, de consumul de alcool cu toate urmările lui! Nu uitați că sunteți responsabili  de comportamentul lor de mai târziu.

Material trimis de Inspectoratul de Poliție al Județului Mureș, Compartimentul de Analiză și Prevenire a  Criminalității

Lasă un comentariu

Scrie un comentariu


Taguri