Alcoolul

„ Beţia nu creează viciile, ea le face să izbucnească: impudicul îşi dă în vileag boala, violentul nu-şi stăpâneşte nici limba, nici mâna, creşte trufia obraznicului, cruzimea violentului, răutatea  pizmaşului, orice vicii se extind şi se dezvăluie”. (Seneca)

Alcoolul este astăzi o problemă foarte gravă în ceea ce priveşte consumul de droguri. El este cauza directă a afectiunilor ficatului, creierului, stomacului, pancreasului, dar şi principala cauză a violenţelor.

Etapele intoxicaţiei sunt:

1) Veselia. Persoana devine vorbareaţă, relaxată, adesea mai sociabilă decât în stare normală; apare şi o scădere a raţiunii.

2) Comportamentul dezordonat. Gandirea este afectată, raţiunea este, cu siguranţă, de necontrolat; emoţiile sunt fluctuante; timpul de reacţie creşte.

3) Confuzia. Apare dezorientarea; adesea persoana devine irascibilă, emoţiile se amplifică; apar temerile, furia; vorbirea neclară este un indiciu pentru aceasta etapă; poate aparea şi vederea dublă.

4) Pierderea controlului. Este remarcată de cei din afară; persoana nu mai este capabilă sa stea pe picioare sau sa meargă, se impiedică; adesea vomită; persoana abia daca este constientă.

5) Inconstienta. Persoana este intoxicată, este complet inconştientă, poate muri.

Acţiune:

Alcoolul acţionează predominant pe sistemul nervos al omului, mai ales pe centrii ce coordonează funcţiile cerebrale complexe cum ar fi conştienţa şi emoţiile, şi mai puţin pe funcţiile inferioare, vegetative. Cât de tare este şi cât de mult ţine acest efect, depinde de concentraţia de alcool din organism, ce se determină din sânge (alcoolemia) şi se măsoară în grame de alcool la litrul de sânge. Cele mai multe decese survenite în urma unei intoxicaţii etanolice au evidenţiat o alcoolemie cuprinsă între 1,8 şi 6,7 grame/l. Concentraţiile letale sunt cuprinse între 5,0 şi 8,0 g/l; 90% dintre persoanele ce prezintă aceste valori decedează.

Mahmureala

Consecinţele unei nopţi lungi de petrecere sunt cu siguranţă cunoscute de toată lumea: o mahmureală puternică. Aceasta se caracterizează prin senzaţia de presiune la nivelul creierului, cefalee intensă, nervozitate şi iritabilitate crescută, sensibilitate la stimuli externi, oboseală precoce în cazul efortului fizic, precum şi transpiraţia profuză şi o stare generală de epuizare, ca după o răceală zdravănă.

Efecte:

Alcoolul are un efect narcotic care se instalează după un stadiu iniţial de iritaţie/excitaţie. Performanţa în ceea ce priveşte rezolvarea de sarcini complicate, cum ar fi conducerea unui autovehicol, este vizibil afectată, chiar la ingestia de cantităţi reduse. Se reduce nu doar performanţa generală, ci şi capacitatea de a aprecia propria performanţă

Reducerea aptitudinilor autocritice este doar una dintre consecinţele tipice ale consumului de alcool. Cantităţi mici pot deja slăbi controlul, scad inhibiţia, iar "supra-eul", aşa cum a denumit Sigmund Freud regulile sociale pe care fiecare individ şi le însuşeşte în cursul vieţii, pierde din semnificaţia sa. Dezinhibarea însă este rareori completă. Din fericire, concentraţiile de alcool care produc dezinhibarea totală şi care ar permite trăirea necontrolată a unor impulsuri agresive, produc un efect narcotic atât de puternic, încât persoana în cauză nu mai este în stare să comită gesturile pentru care nimic nu le-ar mai inhiba. De asemenea, se spune că efectul stimulator al alcoolului asupra stării de spirit şi a emoţiilor se explică prin aceeaşi dezinhibare, asociată cu sugestia socială. Ca multe alte droguri, alcoolul creşte şi el sugestibilitatea individului. Pentru că reduce autocritica, consumatorul se vede satisfăcut în aşteptările sale: dacă doreşte să se înveselească, se va înveseli, dacă aşteaptă ca alcoolul să-l liniştească, el se va calma.

La persoana aflată în stare de ebrietate, se evidenţiază mai ales labilitatea dispoziţiei şi sugestibilitatea crescută: poate face gălăgie veselă într-un moment, iar apoi să izbucnească în lacrimi şi să-şi plângă viaţa nereuşită. în acest sens, alcoolul nu-l înveseleşte şi nici nu-l întristează, ci doar înlătură mecanismele reglatoare care în mod normal echilibrează oscilaţiile vieţii psihice. întâi dispar inhibiţiile; apoi lipseşte capacitatea de a efectua muncă de precizie, intelectuală sau fizică; în final, este influenţată şi activitatea musculară grosieră, şi conştienţa individului este tot mai tulburată. În doze foarte mari, alcoolul determină o stare de narcoză - ce se deosebeşte clar de somnul normal - din care cel ebriat abia poate fi trezit. în doze şi mai mari, alcoolul devine o toxină cu efect letal. Decesul intervine prin tulburări ale sistemului nervos central: Centrul respirator al creierului este paralizat, inima şi circulaţia sanguină se prăbuşesc.

Un efect evident al alcoolului se observă la nivelul vaselor sanguine care se dilată. Concomitent, se produce o contracţie a vaselor din interiorul organismului, pentru a păstra constantă tensiunea arterială. Pentru că sângele se răceşte mai repede la suprafaţa corpului, alcoolul accelerează pierderea de căldură. în acelaşi timp, el paralizează centrul termogenezei în creier care reglează temperatura corpului.

Mulţi alcoolici au îngheţat în aer liber, devenind victime ale acestui mecanism complex.

Material trimis de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mureş, Compartimentul de Analiză şi Prevenire a  Criminalităţii