Alcoolul

„ Beția nu creează viciile, ea le face să izbucnească: impudicul își dă în vileag boala, violentul nu-și stăpânește nici limba, nici mâna, crește trufia obraznicului, cruzimea violentului, răutatea  pizmașului, orice vicii se extind și se dezvăluie”. (Seneca)

Alcoolul este astăzi o problemă foarte gravă în ceea ce privește consumul de droguri. El este cauza directă a afectiunilor ficatului, creierului, stomacului, pancreasului, dar și principala cauză a violențelor.

Etapele intoxicației sunt:

1) Veselia. Persoana devine vorbareață, relaxată, adesea mai sociabilă decât în stare normală; apare și o scădere a rațiunii.

2) Comportamentul dezordonat. Gandirea este afectată, rațiunea este, cu siguranță, de necontrolat; emoțiile sunt fluctuante; timpul de reacție crește.

3) Confuzia. Apare dezorientarea; adesea persoana devine irascibilă, emoțiile se amplifică; apar temerile, furia; vorbirea neclară este un indiciu pentru aceasta etapă; poate aparea și vederea dublă.

4) Pierderea controlului. Este remarcată de cei din afară; persoana nu mai este capabilă sa stea pe picioare sau sa meargă, se impiedică; adesea vomită; persoana abia daca este constientă.

5) Inconstienta. Persoana este intoxicată, este complet inconștientă, poate muri.

Acțiune:

Alcoolul acționează predominant pe sistemul nervos al omului, mai ales pe centrii ce coordonează funcțiile cerebrale complexe cum ar fi conștiența și emoțiile, și mai puțin pe funcțiile inferioare, vegetative. Cât de tare este și cât de mult ține acest efect, depinde de concentrația de alcool din organism, ce se determină din sânge (alcoolemia) și se măsoară în grame de alcool la litrul de sânge. Cele mai multe decese survenite în urma unei intoxicații etanolice au evidențiat o alcoolemie cuprinsă între 1,8 și 6,7 grame/l. Concentrațiile letale sunt cuprinse între 5,0 și 8,0 g/l; 90% dintre persoanele ce prezintă aceste valori decedează.

Mahmureala

Consecințele unei nopți lungi de petrecere sunt cu siguranță cunoscute de toată lumea: o mahmureală puternică. Aceasta se caracterizează prin senzația de presiune la nivelul creierului, cefalee intensă, nervozitate și iritabilitate crescută, sensibilitate la stimuli externi, oboseală precoce în cazul efortului fizic, precum și transpirația profuză și o stare generală de epuizare, ca după o răceală zdravănă.

Efecte:

Alcoolul are un efect narcotic care se instalează după un stadiu inițial de iritație/excitație. Performanța în ceea ce privește rezolvarea de sarcini complicate, cum ar fi conducerea unui autovehicol, este vizibil afectată, chiar la ingestia de cantități reduse. Se reduce nu doar performanța generală, ci și capacitatea de a aprecia propria performanță

Reducerea aptitudinilor autocritice este doar una dintre consecințele tipice ale consumului de alcool. Cantități mici pot deja slăbi controlul, scad inhibiția, iar "supra-eul", așa cum a denumit Sigmund Freud regulile sociale pe care fiecare individ și le însușește în cursul vieții, pierde din semnificația sa. Dezinhibarea însă este rareori completă. Din fericire, concentrațiile de alcool care produc dezinhibarea totală și care ar permite trăirea necontrolată a unor impulsuri agresive, produc un efect narcotic atât de puternic, încât persoana în cauză nu mai este în stare să comită gesturile pentru care nimic nu le-ar mai inhiba. De asemenea, se spune că efectul stimulator al alcoolului asupra stării de spirit și a emoțiilor se explică prin aceeași dezinhibare, asociată cu sugestia socială. Ca multe alte droguri, alcoolul crește și el sugestibilitatea individului. Pentru că reduce autocritica, consumatorul se vede satisfăcut în așteptările sale: dacă dorește să se înveselească, se va înveseli, dacă așteaptă ca alcoolul să-l liniștească, el se va calma.

La persoana aflată în stare de ebrietate, se evidențiază mai ales labilitatea dispoziției și sugestibilitatea crescută: poate face gălăgie veselă într-un moment, iar apoi să izbucnească în lacrimi și să-și plângă viața nereușită. în acest sens, alcoolul nu-l înveselește și nici nu-l întristează, ci doar înlătură mecanismele reglatoare care în mod normal echilibrează oscilațiile vieții psihice. întâi dispar inhibițiile; apoi lipsește capacitatea de a efectua muncă de precizie, intelectuală sau fizică; în final, este influențată și activitatea musculară grosieră, și conștiența individului este tot mai tulburată. În doze foarte mari, alcoolul determină o stare de narcoză - ce se deosebește clar de somnul normal - din care cel ebriat abia poate fi trezit. în doze și mai mari, alcoolul devine o toxină cu efect letal. Decesul intervine prin tulburări ale sistemului nervos central: Centrul respirator al creierului este paralizat, inima și circulația sanguină se prăbușesc.

Un efect evident al alcoolului se observă la nivelul vaselor sanguine care se dilată. Concomitent, se produce o contracție a vaselor din interiorul organismului, pentru a păstra constantă tensiunea arterială. Pentru că sângele se răcește mai repede la suprafața corpului, alcoolul accelerează pierderea de căldură. în același timp, el paralizează centrul termogenezei în creier care reglează temperatura corpului.

Mulți alcoolici au înghețat în aer liber, devenind victime ale acestui mecanism complex.

Material trimis de Inspectoratul de Poliție al Județului Mureș, Compartimentul de Analiză și Prevenire a  Criminalității

 

Lasă un comentariu

Scrie un comentariu


Taguri